Mt 12,46-50
Sărbătoarea pe care o comemorăm astăzi este una foarte veche. A fost celebrată de către creștini încă din secolul 6 fiind comemorată chiar înainte de nașterea lui Cristos. În momentul în care Maria era o fetiță mică, în vârstă de 3 ani, părinți ei Ioachim și Ana, a dus-o la templul din Ierusalim pentru a fi prezentată Domnului dar și pentru a putea fi crescută de femeile sfinte care locuiau acolo.
Practica prezentării fiicelor la templu era o parte a obiceiurilor evreiești. În acel loc ele puteau primi o formare bună, puteau fi educate și îngrijite de femeile sfinte care locuiau acolo până la vârsta de 15 ani, când erau gata de căsătorie.
Există o tradiție în spatele prezentării Mariei. Știm de mult de căsătoria ei, cum sfânta Ana era fără copii, și cum a început să se roage lui Dumnezeu pentru a o binecuvânta cu unul. Cum ea a făcut o promisiune Domnului, că va duce la Templu copilul pentru a fi crescut în slujba lui Dumnezeu.
Dumnezeu a răspuns rugăciunilor ei cu un har de neegalat în istoria umanității, cu Neprihănita Zămislire.
Sfânta Ana a fost fidelă promisiunii ei, și a dus-o pe neprihănita Maria la Templu. Știm că din momentul conceperii ei, Maria a aparținut cu totul lui Dumnezeu. Părinți Bisericii au mai scris de modul în care Maria însăși dorea să fie dusă la Templu, pentru a fi prezentată lui Dumnezeu într-o formă solemnă, formală și publică pentru a demonstra tuturor că ea cu adevărat aparține lui Dumnezeu.
În templu ea era mereu ocupată cu rugăciunea, munca și cu studierea sfintei Scripturi dar mai ales cu iubirea lui Dumnezeu din toată inima. Ce exemplu minunat a dat cu siguranță celorlalte fete, femei sfinte, și preoților din Templu. Dar mai ales ce minunat exemplu e pentru noi toți.
