Lc 20,27-40
Saduceii nu credeau în înviere. În cadrul întâlnirii lor cu Isus, din textul evangheliei de astăzi, vom vedea cum ei au luat în râs această credință prin expunerea unui argument, Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”.
De ce oare nu credeau Saducei în înviere? Conform lor, astfel de credințe, convingeri nu erau exprimate destul de explicit în legea lui Moise. Erau doar o simplă deducere făcută de către unii interpreți ai legii. Însă, exista ceva mult mai profund în spatele acestei convingeri. În timpul lui Isus, saduceii erau un grup exclusiv format din spuma societății iudaice, din cei bogați, aristocrați, clasa preoțească. Prin urmare, e de înțeles faptul că ei trăiau asemenea unor animale mulțumite. Ei erau un grup închis, care nu aveau nevoie de nimic altceva. Cu o viață ca a lor, cine mai avea nevoie de înviere? Pentru ei, chiar dacă exista o viață veșnică, aceasta era doar o simplă glorificare continuă a vieții pământești.
Isus răspunde întrebării lor prin a-i înfrunta pe saduceii pe propriul lor teren, adică legea lui Moise. Și a spus că Moise a scris, Dumnezeu este Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu este Dumnezeul celor vii și nu al celor morți. Cum avea să-l proclame Moise pe Dumnezeu astfel când Abraham, Isaac și Iacob erau de mult morți? Decât dacă aceste figuri mărețe ale istoriei lor erau încă vii.
Nimeni nu s-a întors încă din morți pentru a ne spune cum stau treburile acolo. Există o viață veșnică? Ce fel de existență vom avea? Această reflecție a unui scriitor spiritual ne-ar putea ajuta, nu știm ce viitor ne așteaptă, însă cine are viitorul. Oare nu e el destul de puternic încât să ne facă să credem?
