2Sam 5,1-3
Col 1,12-20
Am dat zilele acestea de o poveste, într-o carte de omilii intitulată Momente (Reflecții, Experiențe, Povești, și Gânduri) de vestitul preot verbit Jerry Orbos, despre o femeie bătrână care l-a sunat într-o dimineață și i-a spus că dorește să îl viziteze la Seminarul, Cristos Regele. Acesta i-a dat instrucțiunile asupra modului în care poate găsi locul. El i-a spus că nu are cum să îl rateze fiindcă Cristos Regele vine direct după un spital numit Luca. Însă ea nu a mai ajuns în acea dimineață.
În acea după amiază, preotul a primit un alt telefon de la aceiași femeie. Însă de data asta avea o voce descurajată și obosită. Și i-a spus, Părinte Orbos, unde este Cristos Regele? Noi deja am trecut de sfântul Luca și am văzut doar Burger King, Tapa King, ChowKing însă nu am văzut nici un Cristos Rege.
Părintele Jerry a râs copios și a spus Nu te descuraja. Tu continuă să mergi și continuă să cauți și curând îl vei vedea și pe Cristos Rege!
Astăzi celebrăm sărbătoarea lui Cristos Regele Universului, sărbătoare care marchează sfârșitul unui an liturgic, a anul C. În textul evangheliei după Ioan, în momentul în care Pontiu Pilat îl întreabă pe Isus dacă ele este cu adevărat rege, Isus îi răspunde, Da! (6,14-15; 18, 33-37). Însă el nu era acel tip de rege de care credea Pilat. El nu era un rege politic ori militar a căror slujitori vor lupta pentru el ori al cărui teren, domeniu e limitat la o singură națiune.
Cuvântul regat provine dintr-un cuvânt aramaic numit malkuth care tradus înseamnă regat, împărăție. Aramaica după cum știm deja cu toți era limba pe care o vorbea Isus. Malkuth are însă și o nuanță destul de importantă. Acesta implică nu doar un loc, sau teren anume ci domnia activă a lui Dumnezeu sau stăpânirea ce pătrunde inima unei persoane, din care provin toate motivele, valorile și atitudinile. De aici și aceea învățătură a lui Cristos, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Această sărbătoare a fost instituită datorită unei mari erezii destul de moderne, a laicismului și a secularismului, denunțate de către papa Pius al IX-lea în scrisoarea sa enciclică din 11 decembrie 1925. Această erezie refuză să recunoască drepturile lui Dumnezeu, generând gelozia dintre persoane, clase sociale și națiunii, provocând astfel dezbinare din cauza mândriei și a egoismului în locul domniei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Prin urmare, sfântul Părinte a instituit această sărbătoare pentru a face cunoscut lumii întregi că Cristos este Rege, nu doar al unor persoane ci asupra familiilor și asupra tuturor națiunilor.
Isus Cristos este un rege adevărat datorită a cine este el. El nu este doar Regele Iudeilor (Lc 23,28) ci este și Regele Regilor fiindcă el are în el tot ceea ce e mai bun din creație. Aurul este numit regele metalelor datorită faptului că se crede că acesta este cel mai prețios metal dintre toate. Leul este numit regele pădurilor, fiindcă se crede că e cel mai nobil dintre toate animalele. Tot la fel și cu Isus, este regele omenirii, din moment ce este cel mai bun și cel mai nobil din toată omenirea care a trăit vreo dată, El este icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia, pentru că prin el au fost create toate în ceruri şi pe pământ: cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie stăpâniri, fie principate, fie puteri: toate au fost create prin el şi pentru el, după cum putem citit în scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni.
Isus este rege însă este un rege diferit datorită a ceea ce a făcut el. El ne-a răscumpărat și ne-a iertat de păcatele noastre (Col 1,14). Isus ca rege nu a venit pentru a domina ci pentru a iubi, nu pentru a conduce ci pentru a sluji, nu pentru a porunci ci pentru ai căuta pe cei pierduți precum tâlharul căit de pe cruce din textul evangheliei de astăzi (v. 43).
Isus este regele inimilor fiindcă Regatul și domnia sa sunt bazate pe iubire, și nu pe constrângerea inimii. Isus nu își impune domnia asupra cuiva ci este plin de respect față de libertatea tuturor. El dorește să domnească doar asupra celor care îl iubesc pe el.
Această sărbătoare specială ne reamintește și de faptul că înainte de a fi Regele Universului, Cristos este Capul Trupului, care este Biserica. Domnia sa divină se întinde de la alfa, adică la începutul timpului până la omega adică până la sfârșitul timpului. Nu există un alt rege mai adevărat fiindcă Dumnezeu este unul.
În perioada interimară, adică între, înălțarea lui Cristos la ceruri și întoarcerea sa în glorie de la sfârșitul timpului, Cristos va fi un rege al vieților dacă va găsi în noi și în acțiunile noastre unele asemănări cu ceea ce este el și cu ceea ce a făcut el. Prin urmare, ca discipoli, ai lui Cristos, noi nu trebuie să așteptăm în mod pasiv, asemenea statului într-o cameră răcoroasă pe timp de caniculă vara, așteptând ca acele uși să se deschidă. Provocarea noastră este aceea de a continua să stabilim împărăția lui Cristos aici pe pământ după cum deja este în ceruri, dar mai ales să facem din această lume un loc mai bun de trăit.
O altă provocare este aceea de a produce în interiorul nostru un alt Cristos, însă cum? Simplu, prin imitarea vieții lui Cristos, viață pe care el însuși a fixat-o ca model de urmat pentru noi toți, de a iubi și de a sluji în mod necondiționat. Nu constă în a face fapte ori lucruri extraordinare care să fie importante, ci în a ajuta în toate cele mici. Conform sfintei Maici Tereza de Calcutta Nu trebuie să facem fapte mărețe ci doar lucruri mici făcute cu iubire mare. Ceea ce poate fi realizat prin, oferirea de hrană celor înfometați, apă celor însetați, haine celor goi, primiri cum se cuvine celor străini, vizitarea bolnavilor și a prizonierilor și alte fapte de milostivire trupească pe care le putem face. Mai ales că, Cristos este prezent în fiecare sărac și nevoiaș. Prin ei noi vom reuși să îl imităm pe Rege, care a venit pentru a sluji și nu ca să fie slujit (Mt 20, 28).
Dacă iubirea și slujirea necondiționată este modul de a-l imita pe Cristos atunci iubirea constă și în acele mijloace de a răspândi domnia lui Cristos. Iar asta fiindcă prin trăirea vieților noastre din iubire vom reuși să răspândim această împărăție cel mai bine. Să facem din rugăciunea minunată a sfântului Francisc de Assisi o rugăciune a noastră personală. Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: unde este ură, să aduc iubire, unde este ofensă, să aduc iertare, unde este dezbinare, să aduc unire, unde este îndoială, să aduc credință, unde este greșeală, să aduc adevăr, unde este disperare, să aduc speranță, unde este tristețe, să aduc bucurie, unde este întuneric, să aduc lumină. O, Doamne, ajută-mă să am încredere, nu atât să fiu mângâiat, cât să mângâi, nu atât să fiu înțeles, cât să înțeleg, nu atât să fiu iubit, cât să iubesc. Căci cel ce se uită pe sine, se găsește; celui ce iartă, i se va ierta; și cel ce moare, se trezește la viața veșnică. Amin!
Această sărbătoare este o invitație pentru toți cei care au putere sau autoritate de orice fel de a-și compara folosirea puterii lor sau a autorității lor cu cea a lui Isus. Își folosesc ei oare puterea pentru a sluji pe ceilalți ori pentru ai manipula? Își folosesc ei puterea pentru a construi o societate mai dreaptă sau de a-și crea propriul adăpost, cuib? Își folosesc ei puterea în orice mod în care pot cauza durere asupra altora sau în acel mod în care pot face în așa fel încât durerea să fie ridicată, înlăturată?
În încheiere vă invit să fim recunoscători lui Cristos Regele, pentru că ne-a chemat să fim părtași ai împărăției sale veșnice. Să nu uităm niciodată să rămânem loiali lui Cristos care este Capul Trupului, adică Biserica. Să continuăm să iubim și să îl onorăm pe Cristos ca Regele Regilor. Amin
Lc 23,35-43
