Mt 7,21.24-27
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre locuința veșnică a lui Dumnezeu construită pe iubire, dreptate milostivire și pace care nu este deloc ușoară ieftină sau re-asiguratoare. Și l-am auzit pe Isus spunând cu o altă ocazie Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viață! Și puțini sunt cei care o găsesc. Acestea sunt un set de reguli care fac excluderea inevitabilă La ce bun e să aveți credință dacă nu aveți și fapte?
Poate credința să ne salveze? Într-adevăr, a spune Doamne, Doamne, este de ajuns. Însă a profesa credința, învățăturile și predicarea cuvântului lui Dumnezeu, toate acestea sunt goale fără manifestări exterioare ale îndeplinirii voinței Tatălui. Isus le spune discipolilor săi că voința Tatălui e despre a avea grijă de cei mici, de cei pierduți, de cei respinși, alungați, bolnavi, goi, înfometați, însetați, prizonieri, străini. Despre a schimba părerea unuia, credința și slujirea în via Domnului.
Sfântul apostol Paul ne urgentează să fim bogați în fapte, generoși și gata de a împărtăși. A face și a spune, a asculta și a acționa, a te ruga și a performa, a crede și a face fapte bune, toate acesta mereu trebuie să meargă împreună. Acum la începutul acestui timp al Adventului, va trebui să ne construim viețile și casele pe duhul lui Cristos. Va trebui să înfruntăm furtunile vieții pentru ca fundația, securitatea să nu fie dărâmate niciodată, fiindcă sunt construite pe stânca veșnică, Cristos.
