Is 7,10-14
Rom 1,1-7
Mt 1,18-24
Am citit zilele acestea pe internet că Ann Landers o fostă columnistă americană de sfaturi și în cele din urmă o celebritate mass-media la nivel național, ajunsese la un moment dat să primească câte 10 000 de scrisori pe lună. Aproape toate proveneau de la oameni împovărați de problemele vieții. A fost întrebată care ar fi problema principală cu care se confruntă majoritatea acestor persoane. Iar răspunsul ei a fost frica!
Frica este problema cea mai întâlnită la care nici unul dintre noi nu este imun. Conform unui vestit doctor, 90% din pacienți cronici care trec pragul în ziua de astăzi unui medic au un simptom comun, adică frica.
Cineva a spus într-o revistă catolică despre rezultatul unui sondaj că acesta a revelat următoarele probleme principale la proprietari de mici afaceri, frica de sărăcie, frica de critică, frica de boală, frica de respingere, frica de îmbătrânire, frica de a fi separați de cei dragi dar mai ales frica de moarte.
Îngerul din textul evangheliei de astăzi i-a spus lui Iosif, Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria,…. Îngerul a rostit aceste cuvinte fiindcă sfântul Iosif plănuia să se despartă de sfântă Fecioară Maria în secret cu toate că el deja se simțea trădat încă din momentul în care aflase că Maria era însărcinată. În acel timp, existau legi extrem de dure împotriva actelor conjugale pre-matrimoniale și a adulterului. Dacă un bărbat descoperea că logodnica lui era însărcinată cu un alt bărbat, acesta avea tot dreptul să își denunțe soția. Aceasta avea apoi să fie condamnată la moartea cu pietre. Viitorul soț trebuia să arunce primul cu piatra. Iar acum, Iosif e cel care a aflat de sarcina Mariei. Iosif era un om drept după cum ne spune Biblia. El credea cu adevărat și se închina lui Dumnezeu, și încerca pe cât de mult putea să urmeze și să respecte legile lui Dumnezeu. Iar legile lui Dumnezeu erau destul de clare în această privință, că adulteri trebuie omorâți cu pietre. Acum Maria pare să fi fost prinsă în adulter, așa că ar fi trebuit să fie ucisă cu pietre. Însă, fiind un om drept, el a ales să țină lucrurile în secret pentru moment. Și-a pus deoparte propriile sentimente de durere pentru a avea grijă de ele într-o manieră care să nu rezulte cu rușinea Mariei ori cu execuția ei, motiv pentru care a dorit să o lase în secret.
De fapt, după cum spunea și un mare predicator, că sfântului Iosif nu îi era frică să o ia pe Maria de soție. De ceea ce îi era frică lui Iosif era faptul că el avea să fie tatăl legal al lui Isus. Dacă el avea să o ia pe Maria de soție atunci, el accepta automat și pe Isus ca fiul al Mariei. Din moment ce el cunoștea cine era Isus și știa că a fi tatăl legal al lui Isus însemna și a purta și a avea o relație personală și intimă cu el. Sfântul Iosif s-a umplut de frica față de provocarea și cerințele ce necesita o astfel de relație de la el.
Cât ne privește pe noi, întrebarea la care vă invit să reflectăm este, De ce ne este frică, mai ales în ceea ce privește asumarea responsabilității? Un lucru e clar, că cu toți avem diferite frici. Unele sunt bune și ne protejează iar altele sunt rele și ne distrug. Dacă suntem persoane cu multe frici, atunci viața noastră va deveni, dacă nu este deja, una destul de mizerabilă, devenind automat ținte sigure și ușoare pentru satana. Satana este atât de fericit când ne vede că ne este frică. Satana se hrănește din fricile noastre, precum frica de respingere, frica de îmbătrânire, frica de durere ori chiar frica de singurătate.
Cum putem depăși aceste frici? Sunt atât de multe căi însă aș dori să mă rezum doar la următoarele:
Prima e aceea de a învăța să le admitem. Acesta este primul pas în rezolvarea oricărei probleme. Isus însuși a spus, Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,32).
A doua este aceea de a verbaliza sau de a ne formula fricile. Acest pas presupune scoaterea lor în spațiu deschis, acolo unde putem să ne ocupăm de ele.
Al treilea este acela de a nu permite fricilor noastre să ne controleze. E bine și normal să fim speriați uneori. Însă e complet imatur să permitem sentimentelor noastre să ne controleze acțiunile. Tu ești cel care îți poți controla acțiunile în ciuda sentimentelor tale. Nu e mereu ușor însă e o alegere pe care va trebui să o facem.
Al patrulea e acela în care, dacă fricile noastre sunt imaginare, va trebui să conștientizăm aceasta și să refuzăm să credem în ele. Faptele în loc să sărim imediat la concluzii. Amintiți-vă doar ce se află în mintea noastră, într-un final va trebui să credem și să acționăm. Va trebui să refuzăm toate acele gânduri fricoase.
Al cincilea e acela în care, dacă o frică e una continuă, o anxietate permanentă care aparent nu are nici o cauză va trebui să realizăm că cel mai aprobabil este un simptom al vrunei frici ascunse. Dacă așa stă treaba, atunci va trebui să fim înțelepți în a vedea un specialist care să ne ajute să descoperim și să rezolvăm acea cauză.
Al șaselea e acela în care, dacă o frică este una reală. În acest caz va trebui să acceptăm situația însă să facem tot ceea ce putem pentru a schimba circumstanțele ce au cauzat acea frică. Dacă frica ta ține de disponibilizare atunci fă ceva ca să întocmești necesitățile mediului de lucru.
Al șaptelea este acela de a învăța să ne încredem în Dumnezeu mai presus de toate. Nu există nici o cale mai mare de a depăși frica. Aceasta este o alegere pe care o putem face cu toți. Scriptura însăși o spune, Frica de oameni aduce capcană, dar încrederea în Domnul protejează (Prov 29, 25).
Însă mai presus de toate, nu ar trebui să ne fie frică fiindcă Isus este Emanuel care tradus înseamnă Dumnezeu este cu noi. Încă din timpurile atice, Dumnezeu a spus, Eu sunt cu voi. Cuvinte care împrăștie frica și care oferă speranța. Dumnezeu a repetat de nenumărate ori aceste cuvinte Eu sunt cu voi! poporului său. În cartea Genezei la capitolul 17, 1-19, vedem cum Dumnezeu îi spune lui Abraham, Eu sunt cu tine. Apoi în Exod la capitolul 2, 11-15, îi spune lui Moise Eu sunt cu tine. Apoi în evanghelia după Matei la capitolul 28, 20, Cristos, Dumnezeu Fiul, le spune discipolilor săi, eu sunt cu voi în toate zilele. Când discipoli l-au găsit pe Domnul înviat, Cristos le-a spus, mergeți, și faceți ucenici din toate națiunile, învățați-i și botezați-i. Datorită faptului că Dumnezeu a fost alături de discipoli săi, acum noi creștini suntem în număr de 2 miliarde în toată lumea. În Faptele Apostolilor, Dumnezeu îi spune apostolului Paul, Eu sunt cu voi. Într-o bună zi Paul predica într-o sinagogă despre faptul că Isus este Cristos, dar evrei îl apostrofau. Paul a ieșit din mijlocul lor și le-a spus, De azi înainte voi merge printre popoare. Într-o viziune, Paul îl aude pe Dumnezeu spunând, Eu sunt cu tine.
Oare încă mai este Dumnezeu cu noi și astăzi? Oare experiența noastră de zi cu zi indică faptul că Dumnezeu este cu noi? Uneori ne întrebăm dacă Dumnezeu e alături de noi sau nu. Însă dacă stăm să reflectăm puțin vom vedea că Dumnezeu este într-adevăr alături de noi în rugăciune, în Biserică, în viața noastră de căsătorie, în viața noastră de familie dar mai ales în viețile noastre personale.
În acest sens, îmi place o povestioară pe care am auzit-o de la un preot. Un om i-a cerut la un moment dat, unui preot să se roage pentru el. Pe acest om îl măcina o mulțime de probleme. Problemele lui de spate îi puneau în pericol locul de muncă, unele știri care ajunsese la el în ultimul timp îl îngrijora și mai mult, iar fiul său adolescent fusese prins cu droguri la școală.
În timp ce se ruga înaintea preasfântului Sacrament, preotul l-a prezentat pe acest om lui Dumnezeu. Imediat, preotul l-a auzit pe Dumnezeu spunând, cu cuvinte nerostite, Tu nu crezi că eu sunt mai îngrijorat de el decât ești tu? Cu siguranță Dumnezeu se afla alături de omul tulburat. Iar după aceea, una câte una, rând pe rând toate probleme lui au dispărut.
Astăzi celebrăm cea de-a patra Duminică din Advent. De-a lungul istoriei credinței noastre, Dumnezeu niciodată nu a obosit din a ne cânta un cântec minunat de dragoste intitulat, Eu sunt cu voi. Amin
