Is 60,1-6
Ef 3,2-3a.5-6
Mt 2,1-12
Dragi copii, iubiți credincioși, de data aceasta aș dori să încep cu o întrebare: Vă puteți aminti vreun lucru sau un dar important care va afectat sau va atins viața cu adevărat? Iar ca să înțelegeți la ce anume mă refer vă voi relata următoarea povestioară.
Unui tată a cinci copii în vârstă de 50 de ani i s-a adresat tocmai această întrebare, în cadrul unei întâlniri de la Biserică. Iar ca răspuns la ea, el a venit data viitoare cu o pereche de cârje și a explicat, cu mulți ani în urmă, am fost implicat într-un accident pe autostradă. Am petrecut multe luni în spital cu oasele rupte. Nimeni nu mi-a dat speranțe că aș mai umbla vreo dată. Însă am încercat și am încercat și am folosit aceste cârje timp de câteva săptămâni. În tot acest timp întreaga mea atitudine s-a schimbat complet. Am devenit mai fericit și recunoscător, pentru fiecare succes, oricât de mic, din viața mea. Am învățat să nu i-au nimic de-a gata. Am adus aceste cârje ca simbol al recunoștinței mele personale față de Dumnezeu.
Așa că întrebarea e noi ce am adus pruncului Isus astăzi ca recunoștință personală pentru tot ceea ce a făcut pentru noi? Vă las să vă gândiți și îmi răspundeți la final. Acum să trecem mai departe, la textul evangheliei de astăzi, unde am văzut că magi s-au aflat și ei într-o situație asemănătoare.
Despre ce a fost vorba în evanghelia de astăzi? Ce istorioară am auzit? Am auzit episodul sosirii celor trei magi de la răsărit. Mai exact, trei magi care erau ca meserie foarte bun astrologi veniți cel mai probabil din depărtata Mesopotamie, au văzut într-o bună zi o stea foarte luminoasă pe care au și decis să o urmeze. Până unde au urmat acea stea cei trei magi, regi? Până când a ajuns deasupra orașului Ierusalim. Acolo, ce s-a întâmplat? Irod a aflat că trei regi de la răsărit sunt în cetate si tot pun întrebări despre noul rege al lui Israel ce tocmai s-a născut. Ce a făcut Irod apoi? I-a chemat pe magi pentru a afla mai multe despre acest prunc nou născut. Însă magi știau doar un singur lucru, care e acela? Că s-a născut în Betleemul Iudeii, conform scripturilor evreiești. Trist pentru regele Irod e că nu a reușit să afle mai multe de la ei că aceștia nu știau însă în viclenia lui, i-a rugat pe regi ca atunci când îl găsesc să îl anunțe și pe el că, cică vrea să îl adore. Dar de fapt dorea să îl omoare.
Bun, magi au pornit iar la drum și au găsit într-un staul din Betleem, un prunc cu mama sa. Imediat ei au căzut la pământ și l-au adorat după care i-au dat daruri, ca recunoștință personală. Primul e aurul care e simbolul și darul regilor, apoi e tămâia care era folosită numai la adorarea lui Dumnezeu și ultima era smirna care era folosită la îmbălsămarea celor răposați. Ei au oferit aceste daruri din recunoștință personală față de pruncul Isus. De aceea întrebarea mea e, noi ce am adus pruncului Isus astăzi ca recunoștință personală pentru tot ceea ce a făcut pentru noi? Sau ce vom aduce mâine ori până Duminică?
În continuare vă invit să privim la forma stelei care e cea mai des întâlnită în decorațiile de crăciun. Iar pentru practicitate mă voi folosi de o stea. De ce stea? Fiindcă ea a fost cea care i-a călăuzit pe magi la pruncul Isus. Ea a fost cea care a dat prima veste a nașterii mântuitorului lumii întregi. În stea observăm două triunghiuri ce se suprapun, una care are vârful îndreptate în sus iar cealaltă care îl are în jos. Cea care are colțul în sus înseamnă că Dumnezeu a ajuns la omenire în persoana lui Cristos. Iar cea care arată în jos înseamnă faptul că omenirea a ajuns la Dumnezeu datorită lui Cristos, a pruncului Isus care e sau ar trebui să fie centrul acestei stele. Apoi, observați și triunghiurile mici de pe lateralele stelei. Acestea două ne amintesc că noi va trebui să ne întindem brațele pentru a ajunge la toți și pentru a ne bine-primi unul pe altul. Steaua ar trebui să ne mai amintească că noi va trebui să continuăm să ajunge unul la altul. Cu bucurie și bine primire, însă nu singuri ci cu Cristos. Amin
