Înmormântare – 17

1In 3,1-2

Ps 121

Lc 24, 13-35

Despre ce tot vorbești?

La această sfântă Liturghie am avut ocazia să ascultăm unul dintre cele mai cunoscute fragmente din evanghelie, despre cei doi ucenici de la Emaus și despre modul în care au aflat că Domnul Cristos era viu. Sfântul evanghelist Luca, ne vorbește despre doi oameni, doi bărbați a căror vieți își pierduse complet semnificația. Erau pierduți, căzuse la cel mai de jos nivel, de unde nu reușeau să vadă o cale de ieșire, o lumină. Iar asta fiindcă Isus a însemnat atât de mult pentru ei. Nu doar pentru ei personal ci și pentru familiile lor, pentru toți oameni. În Isus își puseseră toate speranțele, toate visurile. Iar acum el era mort.

Acum, ei îl lăsaseră pe Isus în Ierusalim, și au pornit în drum spre singurul loc pe care îl mai cunoșteau. Spre casă spre familiile lor. Lăsând totodată în urmă, speranțele lor și visurile lor.

Când încă se aflau pe drum, pe același drum pe care au vorbit și vorbeau necontenit despre Isus, iată că Isus însuși li s-a alăturat în această călătorie. Ei nu l-au recunoscut. El pur și simplu s-a alăturat în această conversație a lor, neștiind cine era el de fapt. Toți trei mergeau împreună pe drum, vorbeau, împărtășeau gânduri, Isus i-a ajutat cu ocazia asta să vadă totul într-o lumină diferită. De fapt, el le-a făcut inimile să ardă în interiorul lor, după cum ei înșiși au mărturisit apoi.

Au ajuns într-un final în acel loc unde aveau de gând să își petreacă noapte, moment în care l-au și rugat pe Isus să rămână alături de ei peste noapte. Au intrat în han, după care, sfântul evanghelist Luca ne spune că au frânt pâinea. Au împărtășit Euharistia. În acel moment abia l-au recunoscut pe Isus, și-au dat seama că Isus fusese cu ei pe drum și că se afla chiar acolo cu ei. Au văzut cu proprii lor ochi că Isus nu îi părăsise, ci mai degrabă se afla acolo unde se afla și inima lor, era tot ceea ce doreau ei să fie, toate rugăciunile lor. Isus era acolo.

Această istorioară a acestor doi oameni, a acestor doi bărbați ce mergeau acasă la Emaus, e de asemenea și povestea noastră. Cu toți ne aflăm aici, la această sfântă Liturghie, oferind mulțumire pentru viața pe care a avut-o______________. Rugându-ne pentru cineva care a fost atât de important pentru viața noastră.  Cineva a cărui viață a contat pentru noi atât de mult. Iar acum este mort.

Atât de multe planuri, atât de multe speranțe s-au spulberat deodată. Putem vorbi mult despre toate lucrurile care au fost atât de importante pentru el/ea. Chiar și în acest moment, multora le vin în minte, de modul în care era, cum zâmbea sau tot ceea ce îl/o reprezenta, o/îl făcea unic pentru noi. Însă, în aceste momente în care stăm și vorbim despre el/ea, cum era, ce făceau, ce îl/o reprezenta, ne asemănăm cu acel moment din evanghelia în care cei doi discipoli mergeau pe drum spre Emaus și vorbeau la trecut despre Isus. Însă asemenea lor, și nouă ni se amintește astăzi că sora/fratele nostru__________, nu a plecat definitiv ci este cu noi. El este aproape de noi, se roagă pentru noi, încă ne iubește, încă se preocupă și are grijă de noi, însă într-un mod cu totul diferit, într-un mod mult mai profund, într-un mod cu totul altul decât până acum.

Însă momentul în care vom deveni și noi conștienți de toate acestea e acela în care vom face și noi ceea ce au făcut și discipoli în drumul lor spre Emaus. Când s-au oprit și au frânt pâinea și au împărtășit Euharistia, ceea ce vom face și noi acuși. În acest mod deosebit, special, noi vom deveni tot mai conștienți de faptul că Domnul nostru Isus Cristos este viu dar mai ales că este cu noi. Devenim conștienți de faptul că în el cu toți, împărtășim iubirea sa dar mai ales viața sa.

Ori de câte ori ne adunăm, împreună în jurul altarului, aducem pâinea, aducem vinul, aducem ceea ce putem atinge, ceea ce putem simți. Care ne hrănește trupurile și ne prețuiește viețile. Facem ceea ce ne-a spus Isus să facem. Iar prin asta știm că ne aflăm și rămânem în legătură cu cel pe care nu îl putem vedea sau simți. Ne amintim, nu doar ca un test de memorie ci ca o prezența vie, Dumnezeu cel viu. Iar în el împărtășim, suntem în iubire și unitate, într-o profundă pace cu cei pe care îi iubim, cu cei dragi ai noștri. Domnul înviat este cu noi. Promisiunea lui este a noastră. Amin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2020/06/header-final-2.jpg);background-size: initial;background-position: center top;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}