Mc 7,24-30
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum o femeie păgână îl pune pe Isus într-o poziție în care trebuie să ceară milă pentru fiica ei care fusese infestată de un duh necurat. La început Isus pare să nu acorde atenție, ceea ce i-a făcut pe discipoli să se simtă rușinați. Isus însă a făcut aceasta pentru a o testa pe acea femeie, pentru a-i trezi credința. Ce vrea oare Isus să spună prin expresia, a arunca pâine la câini. Evrei adesea vorbesc despre păgâni cu aroganță și insolență, numindu-i câini necurați, din moment ce popoarele păgâne erau excluse de la alianța lui Dumnezeu cu poporul israelit. Pentru greci cuvântul câine era un simbol al dezonoarei și era folosit pentru a descrie o femeie lipsită de rușine și îndrăzneață. Evanghelia după Matei consemnează expresia să nu dai la câini ceea ce este sfânt (Mt 7,6). Fără îndoială e faptul că Isus vorbește cu zâmbetul pe buze fiindcă această femeie imediat îi răspunde și câștigă datorită credinței și iubirii ei.
Iubirea necondiționată este singura cale prin care ne putem iubi unul pe altul. Acest dar al iubirii spune, Doresc să împărtășesc cu tine ceea ce am mai bun. Undeva în lume poate fi cineva care este mai bun pentru tine sau pentru mine. Însă nu asta e ideea. Ideea e că eu am ales să îți dau acest dar al meu de iubire și tu ai ales să mă iubești pe mine. Acesta este singurul teren, sol, în care poate crește iubirea. Iar noi îl vom facem împreună!
Și un ultim lucru, o persoană care iubește se gândește numai la săvârșirea binelui și la evitarea răului. A face binele și a evita răul e ceva natural pentru noi. Știm că asta e natural și imediat se și impune pe sine însăși tuturor celorlalți.
