Gen 2,7-9;3,1-7
Rom 5,12-19
Mt 4,1-11
Ne aflăm în prima duminică din Postul Mare prin care intenționăm să ne pregătim, de-a lungul celor 40 de zile, pentru sosirea Săptămânii Sfinte a misterului pascal al lui Isus Cristos.
Postul Mare este o chemare la convertire. Iar dușmanul convertirii este păcatul. Așa că va trebui să privim la noi înșine și să vedem dacă suntem pregătiți pentru această sosire a celebrării mântuirii noastre. Sunt multe căi prin care putem privi în profunzime asupra a noi înșine. Următoarele aspecte, prezentate și în cadrul unei emisiuni Tv, care au fost detaliate și într-o carte de omilii a unui vestit predicator, propun un mijloc, prin care ne arată cum să privim asupra noi înșine, prin intermediul a șase mijloace principale. Acestea sunt:
În primul rând, Dumnezeu. Mare parte din ce ne ocupă mințile și inimile sunt bani, sau afacerile ori timpul petrecut așa cum ne dorim. Postul Mare însă ne reamintește de faptul că va trebui să mergem înapoi, să revenim la inimile noastre, unde îl vom găsi pe el. Isus spunea la un moment dat, Căută mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte ți se vor oferi. Căută timpul, fă-ți timp, și măsoară-ți timpul pentru Dumnezeu. Permite-i lui Dumnezeu să te ia de mână și să te conducă la ape liniștite din nou. Renunță la micuțul tău ecran și permite-i lui Dumnezeu să îți arate din noi imaginea de ansamblu, imaginea cea mare. Lucrează la momentele tale de legătură, de contact cu Dumnezeu.
În al doilea rând, va trebui să admiți. În umilință va trebui să ne întoarcem la Dumnezeu cu inimi căite, admițând că suntem slabi, că suntem păcătoși și că avem nevoie de el. Haideți să ne oprim din a mai fuge de el. Să scăpăm de iluziile conform cărora putem să ne descurcăm de unii singuri. Să nu lăsăm mândria să ne țină departe de Dumnezeu, să renunțăm la mândria nebună, ori cum mai spunem noi români, prostească, prin care spunem, Dacă tot sunt murdar, măcar să rămân murdar. Tot ce ne trebuie e doar o clipă în care să spunem, Doamne ai milă de mine păcătosul. Rezervă-ți timp să mergi la cutia întunecată din spatele Bisericii, adică la confesional, la spovadă unde să îl îmbrățișăm din nou pe Dumnezeu.
Să nu uităm niciodată că mereu va trebui să lucrăm asupra umilinței și nu asupra mândriei.
În al treilea rând, meditează. Miercurea Cenușii ne-a reamintit că noi suntem pământ, praf și că în pământ și că praf ne vom face. Postul Mare ar trebui să ne ajute să reflectăm asupra acestui lucru dar mai important e faptul că ar trebui să ne ajute să ne întoarcem din nou la ce e mai important, la bază. De cât timp mă aflu pe acest pământ? Ce am făcut și ce fac cu viața mea? Ce doresc să fac pentru restul vieții mele? Ce e cu adevărat important pentru mine. Care sunt valorile mele? Sunt eu un tată bun, o mamă bună, un angajat bun? Ce am făcut pentru ceilalți? Cu ce am contribuit în această lume? Ce își vor aminti oameni despre mine după ce nu voi mai fi? Ce îmi va spune Dumnezeu când voi fi față în față cu el? Cu alte cuvinte, lucrați, munciți asupra unei meditații bune și oneste și asupra unei analize bune a sufletului.
În al patrulea rând, exprimă. Ziua îndrăgostiților sau Dragobetele de la noi, au început pentru ai putea face pe oameni să își exprime iubirea față de cei care îi iubesc. Așa că, faceți o listă cu oameni care i-ai luat de-a gata de-a lungul vieții tale. Spune-le că îi apreciezi. Acum. Nu când deja au plecat dintre noi. Promite-le că nu vei mai fi nepoliticos sau răutăcios cu ei. De ce să rănești oameni? Pentru ce? Viața e deja destul de grea și rea. Nu o fă și tu mai grea decât deja este pentru ei. Încetează în a mai fi o cruce pentru ceilalți oameni. Încetează să mai fii un ac care înțeapă ci un ac care a decis să se îndoaie pentru a nu-i mai răni pe ceilalți, un ac sigur. Încetează să mai fii un ghimpe. Ci alege să fii un dar. Continuă să muncești în a reuși să îți afirmi iubirea.
În al cincilea rând, spune nu păcatului sau nu mai păcătui. Textul evangheliei de astăzi este despre ispitiri, iar dacă am reușit să îl și ascultăm, ne-am dat seama că au fost trei la număr, adică faima, bunurile și puterea, ispite prin care a trecut Isus și de modul în care el a reușit să treacă peste toate. Isus a fost clar și ferm când a venit vorba de ispitiri. Problema cu noi însă e că noi facilităm, dăm un imbold înainte de a le cunoaște, motiv și pentru care cădem imediat în ele, păcătuim imediat. Ispita este cheia ușii unui moment de plăcere care, în orice caz, poate duce la o viață întreagă sau chiar la o veșnicie întreagă de mizerie. Dacă stai să te gândești cu adevărat la acesta ne vom da seama că păcatul e mic în comparație cu consecințele sale. Însă cu puțin noroc, vom reuși să ne ușurăm greutățile. Apoi, pentru cei care cred că deja se află pe cale, mai gândiți-vă. Vă va ajunge și pe voi din urmă, mai devreme sau mai târziu. De obicei mai devreme. Așa că continuați să lucrați asupra renegării de sine și asupra disciplinei proprii.
În al șaselea rând, acționați. Toate lucrurile pe care le-am menționat până acum ne-ar putea inspira însă ele sunt nimic dacă nu ne face să și transpirăm puțin. Nu e de ajuns să fim de acord cu inimile noastre și cu mințile noastre, cu planul lui Dumnezeu. Va trebui să le concretizăm în viețile noastre. Nu e de ajuns să continuăm să spunem, Corectează-l în timp ce continuăm să fim cea mai slabă legătură. Va trebui să acționăm acum. Iar acum înseamnă astăzi, chiar în acest moment. Înseamnă să ne oprim pentru moment și să spunem, Mulțumim, Îmi pare rău, Te iubesc. Cuiva chiar acum. Înseamnă să scrii un cec sau să dai de-o parte hainele vechi și bunurile care nu le mai folosești pentru a le da altora care au nevoie cu adevărat de ele. Iar lista poate continua la nesfârșit, căutarea poate continua, pentru a reuși să ne dublăm căile și pentru a concretiza mijloacele iubirii lui Dumnezeu. De aceea va trebui să continuăm să lucrăm asupra iubirii, asupra acțiunilor și a faptelor concrete motivate desigur de o profundă recunoștință față de Dumnezeu care ne iubește și care ne-a iertat atât de mult.
Un lucru e clar, că nu e o cale ușoară, sau un lucru chiar atât de ușor de făcut fiindcă înseamnă sacrificiu și suferință enormă din partea noastră. Va trebui să renunțăm la ceva, la ceva care e important pentru noi pentru ca Dumnezeu să poată pătrunde în interiorul nostru.
Dar mai presus de toate, va trebui să fim consolați cu aceste cuvinte ce provin din scrisoarea către Evrei care spun că prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați. Sau altfel spus, Prin faptul că el însuși a trecut testul suferinței, acum e capabil să îi ajute pe cei care se întâlnesc, acum, cu propriile lor suferințe. Amin
