Mt 7,7-12
Un tată a venit acasă la un moment dat de la muncă și și-a găsit fiica în vârstă de patru ani plângând în grădină. S-a dus la ea imediat și a întrebat-o de ce plânge? Fetița i-a răspuns că se simte frustrată fiindcă nu a reușit să de-a deoparte o piatră mare. Tatăl a întrebat-o dacă a folosit toate mijloacele pe care le avea la îndemână pentru a muta piatra. Fetița i-a spus că a încercat să împingă însă nu se clintea deloc. Apoi a încercat să o sape însă nu a mers nici asta. Apoi a încercat să folosească un băț asemenea unui levier însă piatra a rămas complet nemișcată. Tatăl a întrebat-o din nou, dacă a folosit toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a muta acea piatră, iar ea i-a răspuns că da. Apoi tatăl a întrebat-o dacă i-a cerut lui să o ajute. Lacrimile au dispărut brusc și a început să zâmbească rușinoasă, știind că acum totul avea să fie bine.
Astăzi, în timp ce ne aventurăm mai tare în prima săptămână din Postul Mare, ni se dă un prim indiciu cu care să ne cultivăm viața spirituală. Tot ceea ce trebuie să facem e să cerem, să căutăm, și să bate, într-un cuvânt, roagă-te și vei fi mai aproape de Tatăl ceresc. Dacă noi, oameni cum suntem, putem recunoaște bunătatea părinților față de copii lor, cu atât mai mult Isus ne amintește astăzi că Tatăl nostru ceresc este infinit mai bun, mai grijuliu. Dacă credem aceasta și o trăim, atunci putem face mult bine față de ceilalți. Cuvintele lui Isus, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, va deveni automat mai reală și mai ușor de înțeles, de ce toți discipoli lui Isus va trebui să facă astfel.
