Gen 12,1-4a
2Tim 1,8b-10
Mt 17,1-9
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre schimbarea la față a lui Isus Cristos de pe muntele Tabor sau de pe muntele Hebron, după cum mai este cunoscut, moment care e celebrat și sărbători în ziua de 6 august, încă din secolul III de după Cristos, cu numele de sărbătorea Schimbării la față a Domnului nostru Isus Cristos. De asemenea, fiecare Duminică secundă din timpul Postului Mare, din fiecare an, poartă numele de Duminica schimbării la față. Cei trei discipoli ai săi, Petru, Iacob și Ioan, au fost martori acelui eveniment măreț despre care ne-a vorbit textul evangheliei de astăzi. Eu cred, că principalul motiv pentru care Isus s-a schimbat la față a fost acela de a-i pregăti pe discipoli săi pentru tristul eveniment ce urma să aibă loc în Săptămâna Sfântă, săptămână în care Isus a fost jertfit, și în care a murit pironit pe cruce din cauză, și datorită, marei sale iubirii față de fiecare dintre noi. Cu alte cuvinte, el ne-a pregătit pentru iminenta sosire a suferințelor sale.
Budismul, vestita religie asiatică, învață diferite adevăruri despre viață. Primul dintre ele e acela că Viața este o suferință. Priviți doar la situațiile din jurul nostru, aceste situații ne pot dovedi că viața este o suferință. Priviți la fețele celor care sunt mereu neîncrezători, dacă dorința lor nu e realizată ei rămân veșnic încruntați. Priviți la fețele acelor pacienți din spitale care suferă de durere și de boală, priviți și vedeți că ei nu zâmbesc niciodată. Ascultați strigăte-le de durere a celor cale deplâng plecare celor dragi lor. Dacă vom sta să ascultăm poveștile acestor oameni ne vom da seama că poveștile lor sunt pline de încercări, de dificultăți și de eșecuri. Acesta este motivul pentru care Budismul a spus că viața este plină de durere.
Al doilea adevăr acela că suferința vine și din dorințe. Multe persoane sunt nefericite din cauza unor dorințe neîmplinite și dorite enorm de mult. De exemplu, Doresc să cumpăr un dispozitiv, aparat nou dar nu am bani pentru el. Doresc ca acest bărbat sau femeie să fie cu mine însă nu am o față sau trup chiar atât de frumos. Îmi place această poziție sau recunoștință însă altcineva mi-a luat-o înainte. Dorințe, voințe, și altele, doar gândiți-vă la ele și vă veți da seama. Sunt sigur că fiecare dintre noi face tot ce îi stă în putință pentru a face ca aceste dorințe și voințe să fie împlinite. Dacă acestea nu sunt împlinite, cineva va avea de suferit, nimeni altcineva decât tot noi.
Povestea un preot la un moment dat că vorbea cu o anumită persoană dintr-o parohie de-a lui, care deținea și o fabrică de pește în acel, oraș. Această persoană îi spusese că pe când ea încă era tânără, era destul de săracă, și tânjea enorm de mult să cumpere toate acele lucruri frumoase, mai ales mâncare delicioasă. Însă, acum când are destui bani, s-a trezit că nu are cum să mănânce acea mâncare delicioasă pe care o dorea atât de mult fiindcă doctorul ei îi interzisese să o consume din motive de sănătate. Așa că tot nefericită a rămas.
Al treilea adevăr este acela că calea spre fericire a acea prin care trebuie să scăpăm de toate dorințele. Va trebui să ne întrebăm pe noi înșine, Eu de ce anume sufăr? Care este cauza suferinței mele? Cel mai probabil, e din cauza tristeții neîmplinirii dorințelor noastre. De aceea, Buddha sfătuia că pentru a fi fericit, noi va trebui să ne eliberăm de dorințe.
Acesta este motivul pentru care această evanghelie este folosită astăzi, pentru a ne permite dar mai ales pentru a ne da ocazia de a reflecta asupra vieților noastre pentru a reuși să avem o viață echilibrată.
Astfel, mai întâi va trebuie să privim la nevoile noastre spirituale. Trupurile noastre fizice devin din ce în ce mai mari, însă sufletele noastre rămân tot malnutrite sau flămânde.
Apoi va trebui să privim la noi înșine și să vedem dacă încă suntem treji dar sforăim în timp ce dormim, asemenea apostolilor. Când a avut loc schimbarea la față a lui Isus aceștia dormeau. Și cel mai probabil și noi ne asemănăm cu dânșii. Nu reușim să înțelegem că cineva e rănit prin modul în care vorbim, fiindcă noi nu facem nimic altceva decât să dormim alături de mândria și de complexul nostru de superioritate. Uneori, gura noastră e fără oprire, mereu și mereu și mereu accelerează. Și fără să ne dăm seama, ne vom trezi că am călcat peste cineva.
În al treilea rând, va trebui să privim la viețile noastre spirituale. Asemenea sfântului apostol Petru care era un om al acțiunii. El dorea să construiască trei colibe. Însă Isus l-a oprit. Cu alte cuvinte, munca, munca, munca de-a lungul întregii noastre vieții nu este și nu va fi niciodată de ajuns. Mereu va trebui să existe și un timp pentru rugăciune, pentru meditație, pentru adorare, pentru împlinirea rezervoarelor noastre spirituale prin unirea noastră cu Dumnezeu, prin oferirea timpului, talentului și darurilor noastre astfel încât acestea să ne de-a puterea necesară în această slujire a noastră de zi cu zi și să ne permită să umblăm pe calea crucii spre Împărăția ui Dumnezeu, unde fericirea este fără de sfârșit.
Și ultimul dintre ele e acela de a înfrunta suferința acestei lumii cu înțeles ca și participare a noastră alături de suferințele lui Cristos. Cristos nu a fost cu nimic vinovat. Însă el tot a suferit pe cruce datorită marii sale iubirii pentru noi păcătoși. Prin urmare, suferințele nu sunt pedepse de la Dumnezeu. Ele sunt parte a vieților noastre, după cum e normal ca noi să avem parte, în viețile noastre, și de experiența bucuriei, a problemelor și a suferințelor.
În încheiere vă invit să nu uitați niciodată aceste patru lucruri pe care tocmai le-am menționat, lucruri ce ne vor ajuta să avem o viață echilibrată. Amin
