Lc 1,26-38
Astăzi celebrăm sărbătoarea Bunei-Vestiri, a zilei în care îngerul Gabriel i-a vestit Mariei că ea va avea un fiu și că acel fiu va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Astăzi celebrăm momentul în care Dumnezeu a intrat în lume, a momentului în care Dumnezeu a devenit om.
Noi ajungem la maturitate în momentul în care vom realiza, vom conștientiza, cu o realizare și înțelegere interioară, că noi suntem tot ceea ce sunt și ceilalți din jurul nostru, adică ființe umane.
Cu toți avem minți. Voințe. Inteligență. Inimi. Sensibilitate. Capacitate de a suferi, de a suferi durerea, respingerea, ba chiar moartea. Capacitatea de a experimenta bucuria, plăcerea de a fi viu, de a fi iubit de Dumnezeu, de compania celorlalți, dar mai presus de toate iubirea, dăruirea și primirea ei.
Cu toți am fost născuți cu limitele trupului uman. Nu suntem suflete fără trup, și nici nu vom veșnic. Limitele noastre sunt destul de evidente. Și totuși, fiecare dintre noi poate experimenta satisfacția sufletului, care se potrivește cu capacitatea de a dori, de a tânji, și de a fi cu Dumnezeu, cu ceilalți, capacitatea noastră de a iubi, încrede, ierta, de a fi generos, răbdător și plin de compasiune. Aceste limite și capacități ne ajută să ne identificăm ca ființe umane. Cu toți le avem. Cu toți le împărtășim.
Acestea sunt aspectele care ne pun în solidaritate cu Cristos. Solidaritatea noastră cu Cristos, la rândul ei, ne pune în solidaritate cu Dumnezeu. Solidaritatea nu este statică. Este dinamismul de a fi în planul lui Dumnezeu, precipitată de Maria în evenimentul pe care îl celebrăm astăzi. Acest eveniment a fost descris foarte frumos de poetul Denise Levertov:
Creația impune atenția – Așteptând răspunsul Mariei.
Expresia minunată a Mariei din momentul zămislirii: „Iată slujitoarea Domnului”: o unire de atenție, umilință, inteligență, curaj și fermitate. „Fie mie după cuvântul tău”. Ea îl va împlini. Ea e bucuroasă să aibă responsabilitatea și măreața sarcină de a-l aduce pe Domnul și Mântuitorul nostru, de-al naște, de a-l crește, și de a-l trimite în lume.
Și cuvântul s-a făcut trup.
Dumnezeu locuiește acum între noi – un prunc în pântecul Mariei.
Creația își salută acum creatorul.
Tatăl și Duhul participă, în unire cu Fiul.
Unirea Mariei, a Tatălui, a Lumii, și a noastră, prin puterea Duhului Sfânt, în Cristos tocmai a avut loc. Câtă intimitate! Câtă minunăție!
„Ai aflat har la Dumnezeu!” a spus îngerul Gabriel – După cum făcuse și Abraham, David și Moise.
Maria este într-adevăr acum binecuvântată. Binecuvântată material cu copilul cel viu în pântecul ei, și în el și prin el. Însă nu doar binecuvântată material.
Maria este cea plină de har, căruia Dumnezeu s-a revelat, prin care Dumnezeu a devenit trup, adevărul, calea, viața și iubirea întrupată.
Astăzi suntem invitați să petrecem mai mult timp în rugăciune cu Maria, în această săptămână, în care Maria începe să îl țină pe pruncușorul Isus în pântecul ei.
