In 11,45-56
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Caiafa, marele preot, a luat o decizie care a divizat poporul. Voi nu ştiţi nimic, nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”. Decizia lui a fost clar o justificare a incompetenței. Caiafa și și discipoli lui au făcut din Cristos, țapul lor ispășitor, scuza lor în fața autorităților Romane. Însă ei nu știau că uciderea unei persoane nevinovate nu justifică și nici nu asigură siguranța în viitor. Poziția lui Caiafa a fost una destul de ironică fiindcă lui îi era frică de Romani, și totuși, ca mare preot, nu îi era frică de Dumnezeu.
Mulți dintre noi au tendința de a acționa astfel, făcând diverse judecăți fără să cântărească circumstanțele și luând decizii fără să exploreze posibilitățile, ca și cum deja știu ceea ce urmează să se întâmple în viitor, ca ei sunt siguri de ceea ce se va întâmpla în ciuda deciziilor lor greșite. În consecință, au luat o decizie radicală pe care mai apoi o vor regreta. Abia atunci vor realiza că sunt aspecte pe care nu le-au văzut când au luat acea decizie. De la ei va trebui să învățăm că, mai întâi va trebui să nu uităm că voința lui Dumnezeu este mult mai puternică decât tot ceea ce dorim în viața noastră. Prin urmare, dacă nu primim ceea ce ne place, atunci va trebui să ne placă ceea ce primi. În al doilea rând, avem nevoie de timp pentru a discerne ceea ce Dumnezeu ne spune în fiecare eveniment din viața noastră. Nu trebuie să căutăm semne extraordinare ci doar să fim convinși că ceea ce experimentăm este voința lui Dumnezeu. Și în ultimul rând, va trebui să ne rugăm Duhului Sfânt pentru îndrumare. Dumnezeu ne-a trimis Duhul său pentru a fi avocatul și ghidul nostru. Deciziile nu sunt atât de greu de făcut dacă îl avem pe Dumnezeu în inimă. Iar asta fiindcă cu Dumnezeu putem face orice.
