In 3,16-21
A fost odată un tată erou pe nume John Griffith. În 1937 acesta lucra în Minnesota, un oraș din Statele Unite, ca operator la un pod mobil, pod care poate fi ridicat și coborât sau dat deoparte. Pentru ca un vapor să poată trece John trebuia să ridice podul; pentru ca un tren să treacă el trebuia să coboare podul la nivelul pământului.
Într-o bună zi s-a dus la muncă și își luase cu el și fiul în vârstă de 8 anișori. Băiatul se juca pe afară în jurul locului de muncă al tatălui lui. La un moment dat John a văzut un vapor că venea. Imediat a ridicat podul pentru a lăsa vaporul să treacă. Însă în secunda următoare și-a dat seama că fiul său nu mai era lângă el. Și plin de disperare a început să se uite după el.
Într-un final l-a văzut pe băiat cățărându-se pe brațele podului. Prin trupului lui trecuse un fior rece. S-a grăbit să îl salveze însă chiar în acea clipă, a auzit sunetul unui tren care tocmai sosea. S-a trezit prins într-o dilemă. Dacă își lua timp să își salveze fiul, atunci trenul în viteză s-ar fi izbit iar toți cei 400 de pasageri ar fi murit, dacă cobora podul și-ar fi sacrificat fiul. Așa că a luat teribila decizie, a tras de manivela podului! Trenul a trecut cu toți pasageri neștiind de marele sacrificiu pe care John tocmai îl făcuse pentru ei.
De ce permite Dumnezeu să se întâmple aceasta, ne întrebăm adesea. Sunt multe persoane care pun la îndoială bunătatea lui Dumnezeu, dacă el este bun, de ce permite să se întâmple astfel de tragedii? Însă credința noastră ce ne învață? Credința ne învață că Dumnezeu ne iubește și că lumea este reală și prezentă și astfel de lucruri rele ne arată că mulți oameni și chiar natura însăși cooperează cu puterea morții. Această putere a morții a fost învinsă prin cruce, care a și devenit sursa vieții veșnice pentru noi toți.
