In 6,1-15
Textul evangheliei de astăzi ne va vorbi despre un mare număr de oameni care s-au adunat pentru a-l auzi pe Isus fiindcă le era foame după cuvântul dătător de viață a lui Dumnezeu care îi putea hrăni spiritual. Ei se bucurau de prezența sa și ascultau cu răbdare și intens cuvintele sale. Însă, într-un final, ei tot au simțit și foamea fizică ca oricare altă ființă umană. Acesta este motivul pentru care discipoli au dorit ca aceștia să fie trimiși departe la finalul zilei, pentru că nu aveau resursele necesare pentru a-i hrăni pe toți. Ba chiar se plângeau de suma imensă ne bani de care aveau nevoie pentru a hrăni o mulțime atât de mare. Însă Isus i-a puținul pe care îl aveau, cei doi peștișori și cele cinci pâini, îi mulțumește lui Dumnezeu și le distribuie tuturor până când foamea tuturor este satisfăcută.
Mulți oameni din lume sunt înfometați după mâncare. Însă foamea însăși, nu este doar o foame după alimente, foamea este mult mai mult decât atât. Iar asta fiindcă în momentul în care există nedreptate și ne-corectitudine, ni se face foame după dreptate. Când există război între națiuni, grupuri sau indivizi sau violență între noi ni se face foame după pace. Când există egoism și individualism, ni se face foame după înțelegere, iubire, prietenie și tot așa. Dar cea mai mare foame dintre toate e foamea noastră pentru hrănirea spirituală. Isus este adevărata pâine ce poate satisface cea mai profundă foame pe care o experimentăm.
