In 6,30-35
Într-o lume care oferă totul instant, se pare că nu mai avem nevoie decât de inconștiență. Căutăm mai multe, mai mult confort, mai mulți bani, informații cât mai rapide, putere și altele asemenea.
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă o mulțime care a crezut că Moise a fost cel care le-a dat strămoșilor lor în deșert pâinea. Ei nu au reușit să treacă dincolo de imediat și să vadă că de fapt a fost lucrarea lui Dumnezeu. Aceiași mulțime i-a cerut lui Isus un semn, arătând că ei nu au înțeles semnificația înmulțiri pâinilor (In 6,1-15). Ei nu au înțeles că Isus însuși este pâinea ce susține viața…în el avem viața (In 1,4).
În pasajul care urmează, Isus se introduce pe sine însuși ca pâine a vieții, cea care poate satisface pe deplin dorința de mai mult, alta decât ne oferă această lume. El ne atinge dorința noastră, dorința noastră profundă de viață, viața care este trăită din plin.
Mulți exegeți consideră capitolul șase din evanghelia lui Ioan ca centru al întregii sale opere. Duce cu sine o mișcare, de la introducerea lui Isus ca înțelepciune la semnificația lui Isus ca pâine a vieții, și merge pe calea spre Ierusalim ca toți să aibă viață. În același mod, această călătorie ne provoacă să îl cunoaștem pe Isus, să îl luăm ca pâine a noastră zilnică în Euharistie și să îl întrupăm în promovarea relațiilor vieții noastre.
Așa că întrebarea este putem noi să îl facem pe Isus, centru al vieții noastre, în timp ce trăim într-o lume ce oferă alte valori?