Fap 1,1-11
Ef 1,17-23
Mt 28,16-20
Un interviu luat unui elev suna cam așa:
La finalul școlii ce vei face?
Mă voi înscrie la liceu.
La finalul liceului ce vei face?
Vreau să merg la facultate.
La finalul facultății ce vei face?
Vreau să mă angajez.
Apoi ce vei face?
Vreau să câștig cât mai mulți bani.
Ce vei face după ce vei câștiga mulți bani?
Voi construi o casă.
Și ce intenționezi să faci după aceea?
Să mă căsătoresc.
Și după ce te vei căsători, ce vei face?
Voi avea o familie.
Și cei vei face după ce vei avea o familie?
Mă voi pensiona.
Ce vei face după ce te vei pensiona?
Mă voi odihni.
Ce vei face după ce te vei odihni?
Nu știu.
Vei muri?
Da, voi și muri.
Suntem atât de ocupați în a face diverse lucruri, realizări, progresând, încât uităm despre ce e de fapt viața, că constă în a ne pregăti pentru al întâlni pe Dumnezeu în ceruri. Înălțarea Domnului ne amintește că în timpul vieților noastre, noi suntem doar simpli trecători, simpli călători pe acest pământ. Suntem pelerini în această călătorie. După cum și viața pământească a lui Isus a fost temporară, tot la fel și viețile noastre de aici sunt și ele tot temporare, vor ajunge la un final, și îl vom întâlni pe Dumnezeu în viața viitoare.
Înălțarea lui Isus ne amintește că în toate afacerile noastre noi uităm despre ce e de fapt viața. Amintiți-vă de acea conversație cu elevul cu care am și început. Ce vei face apoi? Băiatul a avut un răspuns pentru toate întrebările însă nu s-a gândit niciodată la moarte și la ce se va întâmpla apoi. În a doua lectură de astăzi, luată din scrisoarea către Efesenii, am putut auzi o rugăciune atât de frumoasă:
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este speranța chemării sale, care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți și care este imensa măreție a puterii sale față de noi, cei care credem (Ef 1,17-19).
Este o rugăciune foarte frumoasă și o descriere minunată a trăirii unei vieți ca pregătire pentru viața veșnică. Înălțarea lui Isus ne amintește că Dumnezeu are planuri mari pentru noi cei care nu suntem din această lume, iar rugăciunea din a doua lectură de amintește că Dumnezeu are planuri mari pentru noi cei care nu suntem din această lume.
Astfel, putem privi la noi înșine în trei moduri: ceea ce crezi despre tine însuți, ceea ce alți cred despre tine, și ceea ce Dumnezeu crede despre tine. Însă cel mai important dintre ele e ceea ce crede Dumnezeu despre tine. Ce crede Dumnezeu despre tine? Cea de-a doua lectură de astăzi ne oferă un răspuns. Dumnezeu privește la tine ca la propriul său fiu sau fiică din moment ce am fost botezați:
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este speranța chemării sale.(Ef 1,17-18).
Dorești casa perfectă, mașina perfectă, de fapt dorești tot ce e mai bun pentru tine. Însă, de fapt, ceea ce e mai bun ne așteaptă în viața viitoare fiindcă Dumnezeu a pregătit tot ce e mai bun pentru noi. În acea rugăciune apostolul Paul a spus,
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți…care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți (Ef 1,17-18).
Sfinți au promisiunea gloriei în viața viitoare. Indiferent de ce bunuri sau bogății avem aici, nu se compară cu bogățiile pe care le vom avea în ceruri. Putem noi oare să luăm cu noi acești bani, lei de aici? Nu, nu se compară cu bogățiile din ceruri.
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți…care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți (Ef 1,17-18).
Când ascultăm tot felul de știri despre corupție pare că oameni se folosesc de tot felul de metode pentru a obține tot mai multă putere și influență asupra celorlalți. Îți exercită Dumnezeu puterea și influența sa asupra vieților noastre? Isus înviat din morți, și Dumnezeu Tatăl a pus toate la picioarele sale, ale lui Cristos (Ef 1,22). Aceasta este puterea și influența pe care Dumnezeu o exercită asupra noastră. Rugăciunea spune apoi,
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este imensa măreție a puterii sale față de noi, cei care credem (Ef 1,17-19).
Dumnezeu dorește tot ce e mai bun pentru noi iar prin Cristos ne oferă tot ce e mai bun. A pus toți dușmani sub picioarele lui Cristos în acel moment în care Isus a înviat din morți, pentru ca tu și cu mine să fim liberi în a ne bucura de viața pe care Dumnezeu ne-o oferă. Dumnezeu și-a exercitat puterea pentru noi. Trăiește cu Cristos, bucură-te de puterea pe care Dumnezeu a exercitat-o pentru tine.
De ce privilegiu minunat avem noi parte ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, încă din momentul botezului nostru. Cât de minunată e chemarea pe care am primit-o de la el. Cât de frumoase sunt bogățiile cerului pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi, și care ne face să le dorim și mai mult, și cât de minunată e puterea pe care Dumnezeu a exercitat-o în învierea lui Isus, prin care ne va învia pe toți la viață nouă.
Înainte ca Isus să se înalțe la ceruri, el a încredințat misiunea sa apostolilor spunând, Mergeți, faceți ucenici în toate națiunile… Din moment ce acea misiune a fost încredințată apostolilor, iar episcopi sunt succesori apostolilor, și asistenți lor preoți, îi putem ajuta și asista în misiunea lor de evanghelizare prin a ne ruga pentru ei și prin ai asista în lucrarea lor pentru Domnul în multe alte moduri dar mai ales prin a da mărturie că noi suntem cu adevărat discipoli lui Cristos. Aceasta este un alt mod prin care putem trăi rugăciunea din a doua lectură de astăzi, prin a vedea la ce speranță am fost chemați de el.
Dumnezeu, Tatăl gloriei…luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoașteți care este speranța chemării sale, care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți și care este imensa măreție a puterii sale față de noi, cei care credem (Ef 1,17-19). Amin
