Fap 2,1-11
1Cor 12,3b-7.12-13
In 20,19-23
Un preot a fost întrebat la un moment dat de un doctor de ce predică existența Duhului Sfânt ca a treia persoana a Preasfintei Treimi.
Doctorul l-a întrebat: Îl vezi vreodată pe Duhul Sfânt? Îl auzi vreodată pe Duhul Sfânt? Preotul a răspuns, Nu.
Doctorul a continuat: Îl guști vreodată pe Duhul Sfânt? Îl miroși vreodată pe Duhul Sfânt? La toate aceste întrebări preotul a răspuns cu Nu. Însă când doctorul l-a întrebat, Îl simți vreodată pe Duhul Sfânt? Preotul a răspuns, Da!
Ei bine, a spus doctorul. Sunt patru simțuri din cinci care stau împotriva ta, părinte. Așa că mă îndoiesc că există un Duh Sfânt.
Apoi a venit rândul preotului să întrebe: Ești doctor de medicină, a spus preotul. E de datoria ta să te ocupi de durere. Ai văzut-o vreodată, auzit-o simțit-o sau mirosit-o? l-a întrebat preotul. Nu, a venit răspunsul din partea doctorului. Ai simțit durerea? a continuat preotul. Da, am simțit-o, a spus doctorul.
Păi, sunt patru simțuri împotriva ta. Și totuși, știi și cunoști că durerea există. Tot la fel și la mine, Știu că există un Duh Sfânt, a continuat preotul.
Pentru fiecare dintre noi, care suntem acum aici, credem că Duhul Sfânt există fiindcă simțim prezența sa în noi. Chiar dacă nu îl vedem, auzim, gustăm sau mirosim pe Duhul Sfânt, credem în existența sa. Iar asta fiindcă, pentru cei care cred în Dumnezeu, nici o explicație nu e necesară; pentru cei care nu cred în Dumnezeu, nici o explicație nu e posibilă, după cum putem auzi în filmul Cântecul Bernadetei din 1943.
Astăzi celebrăm sărbătoarea Rusaliilor, a Coborârii Duhul Sfânt asupra apostolilor și asupra Fecioarei Maria de către Tatăl prin Fiul. Apostoli l-au primit pe Duhul Sfânt într-un mod cu totul special. Darul promis de Cristos, după ce a înviat din morți și chiar și în timpul slujirii sale, a fost oferit. Cristos și-a împlinit promisiunea și nu și-a dezamăgit apostoli. Când Isus spune un lucru, el știe ce spune. El este foarte credincios. Fidelitatea lui față de discipoli săi este foarte evidentă. El nu a mers la o curte sau avocați pentru a scrie sau redacta un contract. Însă în cazul nostru se petrece exact opusul. Promitem însă punem acea promisiune în scris. Avem nevoie de un document scris precum titlul de proprietate sau actele de donație, vânzare și altele. Însă Isus este diferit. El l-a dat pe Duhul vieții fără vrun contract scris semnat de el sau de noi.
Unii dintre voi poate că vă întrebați, Care este originea Rusaliilor în Biserica Catolică? Conform unui Dicționar Catolic din 1929, cuvântul Pentecost provine din cuvântul grecesc pentecostes care tradus înseamnă cincizeci. Această sărbătoarea, comemorează, după cum am spus și cu o altă ocazie, coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor și își trage numărul de la cele cinzeci de zile care au trecut de la Paște până la această coborâre. Inițial era o sărbătoare iudaică care a fost păstrată în Biserică încă din timpurile apostolilor. Adesea mai este numită și ca Duminica Albă de la practica oferirii Botezului în mod solemn în primele secole, zi în care candidatul era îmbrăcat în roba baptismală albă.
Catehismul Bisericii Catolice la numărul 731 spune despre Rusalii că în ziua Rusaliilor (la încheierea celor șapte săptămâni pascale), Paștele lui Cristos se împlinește în revărsarea Duhului Sfânt, care este manifestat, dăruit și comunicat ca Persoană divină: din plinătatea sa, Cristos Domnul revarsă din belșug Duhul (Fap2, 33-36).
Cuvântul Duh vine la cuvântul iudaic ruah și de la cuvântul grecesc penuma care însemnă suflare. Suflarea se aseamănă cu aerul sau cu vântul fără de care noi am fi morți și fără de care nu avem cum să trăim. În Vechiul Testament, Duhul este descris ca un vânt care este misterios și minunat. Nimeni nu cunoaște cum vine vântul și de unde își are originea. Însă nimeni nu se poate îndoi de existența lui fiindcă se află aici. Nimeni nu poate ignora efectele și forța sa. Poate rupe, dezrădăcina, împinge norii, planta, spulbera, devasta și fertiliza solul. Duhul Sfânt însă este și mai misterios. De cele mai multe ori nici nu conștientizăm că el este acolo, însă el mereu lucrează în inimile noastre, mai devreme sau mai târziu vom și observa efectele sale în noi. El este suflarea vieții fără de care nu avem cum să trăim. Cât de importantă este suflarea realizăm abia atunci când, pentru prima oară vom începe să avem probleme de respirație. Asemenea bronșitelor acute, în care rămânem efectiv fără aer, fără de care și începem să avem atâtea probleme. Tot la fel și cu Duhul Sfânt, fără el viața noastră nu ar avea nici o direcție.
Însă nu doar apostoli l-au primit pe Duhul Sfânt. Tu și eu, noi toți l-am primit. Sfântul Apostol Paul în prima sa scrisoare către Corinteni a spus destul de clar că Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (3,16). Problema noastră este faptul că nu suntem conștienți de faptul că Duhul Sfânt este în interiorul nostru chiar acum. Nimic nu se schimbă în viața noastră. Spre diferență de apostoli, care atunci când l-au primit pe Duhul Sfânt, la cincizeci de zile, Duhul Sfânt le-a schimbat cu desăvârșire viețile.
Prin urmare, va trebui să îl căutăm pe Duhul Sfânt din noi, să îl descoperim și să îl găsim. Suntem asemenea unui microfon sau radio. În interiorul radioului se află bateriile care sunt pline cu putere. Însă dacă nu știm ce sunt alea baterii atunci nu vom reuși niciodată să pornim radioul sau microfonul și nu vom primi muzică sau eu nu voi putea vorbi acum.
Dacă avem nevoie de Duhul Sfânt în noi, atunci Duhul lui Dumnezeu are și el nevoie de noi. Conform unui mare predicator iezuit pe nume Vima Dasan, în cartea sa de omilii, Cuvintele sale trăiesc, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu are nevoie de noi, de Biserica sa, de cooperarea noastră cu el în transformarea lumii. Nu e de ajuns să avem, credință în puterea Duhului, indiferent că credința e adevărată, ci trebuie să înflorească în lucrări, opere. Mai întâi va trebui să lucrăm la schimbarea bisericii noastre, într-una mai unită, mai iubitoare, mai iertătoare și mai darnică. Parohia noastră trebuie să devină un adevărat Trup al lui Cristos în care toate darurile noastre individuale sunt puse în slujba comunității. Odată ce ne-am pus propria casă în ordine atunci va trebui să merge dincolo de ea spre celelalte case din jurul nostru.
Așa că, aveți grijă ca harul Duhul Sfânt să ardă mereu în voi. Amin
