Mt 5,13-19
Ce înseamnă să trăiești o viață bună, o viață virtuoasă? Ce distinge o alegere morală de una imorală? Ce înseamnă să folosești cu responsabilitate libertatea noastră umană? Ce este păcatul? Ce înseamnă să iei o decizie prudentă? Ce înseamnă să ai o conștiință formată? Ce înseamnă să fii perfect?
Acestea sunt întrebările teologiei morale. Iar sfântul pe care îl comemorăm astăzi, adică sfântul Alfons Maria de Liguori, este sfântul patron al teologilor morali și al confesorilor. El a fost un avocat, un scriitor iscusit, un artist înzestrat și un muzician, ba chiar și-a folosit mâna și în arhitectura ecleziastică. A fost un confesor înțelept, un păstor iubitor, un preot sărac, un doctor al rugăciunii, un episcop care a fost considerat un sfânt cu mult înainte să moară.
A fost preot doar 17 ani de zile când în ziua de 9 noiembrie 1732 a adunat un mic grup de frați preoți pentru a-și dedica viața predicării evangheliei celor abandonați și săraci, fondând astfel ordinul care astăzi se numește Redemptoriști, sau Congregația Preasfântului Mântuitor.
El a scris una dintre cele mai mari tomuri de teologie morală într-un timp de mari dezbateri teologice, între dominicani și iezuiți. Învățăturile morale ale lui Alfons au ales drumul de mijloc dintre rigorism și delăsare subliniind atât marea milostivire a lui Dumnezeu cât și responsabilitatea noastră de a trăi într-o relație dreaptă cu Dumnezeu.
În marea întrebare morală, a fi bun, a fi moral, a fi sfânt, a fi perfect, a fi liber, vedem răspunsul în Isus Cristos, care ne cheamă de la sclavie și de la înjosirea naturii umane decăzute, la libertatea copiilor lui Dumnezeu și plinătatea vieții. Alfons a spus, Toată sfințenia și perfecțiunea sufletului stă în iubirea noastră pentru Isus Cristos Domnul nostru. Cel a cărui iubire pentru Isus Cristos este autentică va căuta să scape de viața sa de păcat, ne-așteptând să îl supere pe Domnul sau să rupă comuniunea cu el, și să crească în virtute pentru a-l mulțumi.
