Mt 23,27-32
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând că Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Iar asta fiindcă trupul nostru nu este veșnic, însă sufletul da. Odată ce ne vom despărți de acest trup muritor, sufletul nostru e cel care va continua veșnic. De aceea ține de noi, locul în care ne vom petrece eternitatea, în cer sau în iad. De exemplu, fericita Veronica Antal, pe care o comemorăm astăzi, ea nu s-a temut deloc de cel care a putut să îi ucidă trupul, ci de cel care putea să îi ucidă sufletul, care are puterea să facă ca sufletul nostru să petreacă veșnicia în chin.
Cum a reușit fericita Veronica să își apere sufletul de cel care avea puterea să il ucidă? Prin, participarea activă la sfânta Liturghie, prin rugăciune mai ales rugăciunea sfântului rozariu, și nu în ultimul rând prin conversații particulare cu Isus din preasfântul sacrament al altarului în cadrul orelor de adorație.
Curajul fericitei Veronica a fost atât de mare încât, cuvintele scrise de ea, legământul care îl făcuse în scris, că Eu sunt al lui Isus și Isus este al meu! A devenit și realitate. Însă întrebarea cu care doresc să închei e, avem noi curajul de a da mărturie despre Isus, după cum a făcut fericita Veronica cu propria viață?
