Ier 20,7-9
Rom 12,1-2
Mt 16,21-27
Suntem atât de influențați de către publicitățile pe care le vedem încât începem să credem că acestea ne vor face și fericiți. De exemplu, mașinile noi, hainele luxoase și pantaloni, cosmeticele, mâncarea și altele. Publicitățile au foarte mare succes în convingerea unui larg număr de oameni să cumpere produsele care, pe lângă faptul că le împlinesc nevoile de bază și sunt dăunătoare pentru sănătatea lor le mai și golesc buzunarele. Mulți oameni își cheltuie bani câștigați pentru a cumpăra țigări, băuturi alcoolice și bere care sunt extrem de dăunătoare pentru sănătate. Producători acestor produse fac milioane de dolari profit anual pe spinarea acestor oameni. Ei cred că aceasta este o creștere economică însă de fapt ele duc oameni spre propria lor distrugere. Nu spun asta în mod general, fiindcă sunt atât de mulți producători de alimente și servicii care sunt spre binele omului.
În textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus face și el o astfel de reclamă. El a vândut oamenilor un produs. Acest produs este Împărăția lui Dumnezeu. Modul prin care putem avea parte de acesta e datorită lui Isus, datorită faptului că el a suferit pentru asta pe cruce. El a fost crucificat. Noi putem dobândi aceasta, ne-o putem însuși prin ucenicie. Iar pentru a putea deveni un discipol va trebui să avem un singur ingredient iar acesta e suferința. Acesta e motivul pentru care Isus a spus, Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla.
Cu mulți ani în urmă, eram destul de temător în momentele în care eram pus să vorbesc în fața oamenilor din simplu motiv că îmi era frică să nu fac vreo greșeală, pentru ca toți ceilalți să râdă de mine. Și totuși, când am încercat să vorbesc chiar și unui grup mic de oameni, am reușit să capăt încredere de sine și curaj. Sau alt exemplu, cei care fumează țigări și beau bere, le este frică să renunțe la aceste obiceiuri fiindcă le este frică că în acest proces cercul lor de prieteni îi vor abandona, rând pe rând, și totuși când renunță la aceste obiceiuri, ei câștigă mai mulți ani la propria viață.
Aceste experiențe comune ar trebui să ne convingă asupra faptului că adesea trebuie să pierdem ceva pentru a câștiga altceva mult mai bun. Iar acest lucru se aplică la fel de bine și asupra relației noastre cu Domnul care este Dumnezeul nostru. Chiar dacă presupune suferința, când avem parte de ea Cristos ne va arăta modul în care putem câștiga pacea, bucuria, împlinirea și satisfacerea. Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla.
Conform unui preot pe nume Wilfredo Pagiuo, suferința este o realitate a vieții. Toți trebuie să sufere. Problema ține de modul în care putem îndulci suferința și cum putem obține totul din ea. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în scrisoarea sa apostolică Salvifici Dolores a vorbit despre suferință spunând că:
Unu, suferința este rea. Răul este absența binelui înrădăcinat în păcat care poate aduce moartea. Această absența a binelui poate cauza mari suferințe dacă cel care suferă crede că nu merită o astfel de suferință.
Doi, există tipuri diferite de suferință: fizică, spirituală și psihologică. Există și suferințe private precum singurătatea. Există și suferințe comune precum cele cauzate de epidemii, calamități și foame.
Trei, suferința vine din lume. Ea nu vine de la Dumnezeu. Și totuși, cel care suferă de obicei se întoarce la Dumnezeu pentru a întreba cauza și obiectivele suferinței.
Patru, suferința poate fi o pedeapsă ce provine de la dreptatea lui Dumnezeu. De asemenea, ea poate fi și un test, după cum a fost în cazul lui Iob. De asemenea, Dumnezeu mai permite suferința și pentru ca ea să devină o sămânță a sfințeniei și a măreției.
Cinci, suferințele noastre pot fi alăturate suferințelor lui Cristos pentru mântuirea celorlalți. Nu fiindcă suferințele lui Cristos nu sunt destule. Ci fiindcă Cristos a lăsat această iubire deschisă pentru ca suferințele amare ale omului amestecate, unite, cu iubirea sa să se transforme într-un izvor dulce care va curge în eternitate.
Astfel au fost suferințele martirilor Bisericii. Astfel au fost suferințele preasfintei Fecioare Maria. Astfel au fost suferințele lui Cristos. Și astfel ar trebui să fie și suferințele noastre. Amin
