Lc 10,38-42
Marta și Maria
Dacă vă plac aceste sfaturile de frumusețe ale lui Audrey Hepburn relatate de Sam Levenson, atunci aș dori să împărtășesc câteva dintre ele și cu voi. Acestea sunt următoarele:
Pentru buze atractive, rostește cuvinte de bunătate.
Pentru ochi minunați, caută bunătatea în oameni.
Pentru un trup slim, împarte mâncarea ta cu cei înfometați.
Pentru echilibru, mergi fiind conștient de faptul că niciodată nu vei merge singur.
Oameni, ba chiar mai mult decât lucrurile, trebuie să se restaureze, să se reînnoiască, să se revitalizeze, să se revendice și să se mântuiască, de aceea nu da deoparte niciodată pe nimeni.
Ține-ți minte aceasta că dacă vreodată ai nevoie de o mână care să te ajute, atunci vei găsi una la capătul brațului tău.
Odată ce îmbătrânești, vei descoperi că ai două mâini, una care să te ajute pe tine, și una care să îi ajute pe ceilalți.
Textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre Marta și Maria, cele două surori ale lui Lazăr, pe care Cristos la înviat din morți. La o primă vedere se pare că cele două surori sunt diferite una de cealaltă. Marta acceptă responsabilitatea de a avea grijă de casă, de a se asigura că în casă totul merge bine, că mâncarea la mese este pregătită cum se cuvine, și că toți cei care intră în casa lor, în vizită, au parte de un tratament bun. Pe de altă parte, Maria pare că nu este atât de preocupată cu treburile casei și că nu este chiar atât de doritoare în a-și îndeplini datoriile zilnice. Însă când Isus vine în vizită la ele, în casa lor, Marta este atât de ocupată în pregătirea mâncării încât nu are timp de stat, pentru a-l asculta pe Isus. Însă, Maria, îl primește pe Isus și profită de ocazie pentru a-l asculta. Maria stă la picioarele lui Isus. În timpul lui Isus, a sta la picioarele învățătorului, însemna să fii discipolul lui. Acesta era locul rezervat numai pentru bărbați și nu pentru femei. Marta cunoștea foarte bine aceasta. Ea se simțise rușinată și plină de scuze, păreri de rău pentru sora ei. Marta a rămas fidelă, în acceptarea rolului ei, acela de a găti și de a-l sluji pe învățător și nu de a sta la picioarele lui. Ea își îndeplinește rolul cu iubire.
Isus o mustră pe Marta nu datorită slujirii ei ci datorită atitudinii ei. Și am auzit cum i-a spus, Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți, însă un lucru este necesar. Așa că problema nu ține de slujirea ei ci de nemulțumirea ei și despre atitudinea ei de a-și plânge de milă. Așa că ea e mereu prinsă în activitate până în acel punct în care ajunge să nu mai poată vedea ceea ce este cu adevărat important ca discipol al lui Isus, adică, de a petrece timp la picioarele Mântuitorului, de a-l cinsti și de a-l sluji.
Întrebarea e, ce atitudine avem când îl slujim pe Dumnezeu? Cineva spusese că atitudinea noastră, cel mai probabil e aceea de neglijență. Iar asta fiindcă nu avem timp să stăm și să îl ascultăm pe Dumnezeu, fiind atât de ocupați cu îndeplinirea muncilor și a responsabilităților noastre. Însă dacă stăm un pic să reflectăm ne vom da seama că Dumnezeu ne ajută să ne ducem la îndeplinire tot ceea ce facem. Tot ceea ce dorește el de la noi, ca discipoli ai săi, de a ne face timp și pentru el.
De aceea, acum a sosit momentul ca și noi să avem o listă cu lucrurile pe care va trebui să le facem pentru el și să ne regândim atitudinea pentru ca astfel, în tot ceea ce facem, acestea să aducă glorie numai lui. Ann Byle spusese la un moment dat, Nu te ține atât de ocupat încât să nu mai ai timp pentru a fi. Amin
