Lc 10,38-42
Relatarea din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, despre Marta și Maria, e adesea interpretată în termini de nevoie de integrare a munci și a rugăciunii, a dimensiunii active cu cea contemplative a vieților noastre.
Am auzit și citit, o interpretare diferită, ce se bazează pe studiile sfintei Scripturi, o interpretare plină de înțeles și destul de mișcătoare. Pentru mine, aceasta revelează mult mai bine inima lui Isus și iubirea Tatălui.
Maria stătea la picioarele lui Isus. În cultura acelui timp, a sta la picioarele învățătorului era ceva rezervat exclusiv discipolilor săi. Era un loc rezervat exclusiv bărbaților și nu femeilor. Marta știa aceasta. De aceea sa și simțit rușinată și a venit să ceară scuze pentru sora ei. Marta a rămas fidelă față de practica acceptată de toți, iar rolul rezervat ei era de a găti și de a-l sluji pe învățător și nu de a sta la picioarele lui.
Isus cunoscând gândurile Martei, o liniștește și o asigură că atât Maria, cât și ea dar mai ales oricare altă femeie e binevenită să stea la picioarele învățătorului. Că și ei sunt discipoli lui preaiubiți.
Sensibilitatea lui Isus, această atitudine de deschidere este ilustrată și în atitudinea lui Isus față de păcătoși, față de samariteni, leproși, vameși, de fapt față de toți cei care erau condamnați ca fiind în afara Împărăției lui Dumnezeu. Isus rupe granițele gândirii culturii sale și deschide ochii oamenilor asupra adevăratei Împărății a lui Dumnezeu. Că la banchetul Tatălui și în iubirea Tatălui este loc pentru toți.
