In 15,1-8
Sfânta Tereza pe care o comemorăm astăzi s-a născut în orașul Avila din Spania în anul 1515. La vârsta de 2 de ani, Tereza a fost atât de profund mișcată de o lectură din scrisoarea sfântului Ieronim încât a decis să devină o călugăriță la mănăstirea carmelitană a Întrupării din Avila. După ce a citit confesiunile sfântului Augustin și după ce a fost profund impresionată de o imagine a pătimirii lui Isus, bătut, legat și încoronat cu spini, stând în fața unei mulțimi ostile înainte de a fi crucificat, Tereza, la vârsta de 40 de ani, a început să se dedice pe sine însăși mai cu seriozitate practicii rugăciunii.
La început, sfânta Tereza a avut unele probleme cu statul în rugăciune. Însă, cu trecerea timpului, ea a devenit mai absorbită ajungând până la o contemplație profundă. Era atât de plină de contemplație divină încât se spune că uneori trupul ei începea să și leviteze spontan. Uneori se simțea copleșită de iubire divină și simțea că harul lui Dumnezeu îi va spăla cu desăvârșire sufletul. Există chiar și o frumoasă și minunată sculptură făcută de vestitul Bernini și care acum se află în Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma, Italia, intitulată sfânta Tereza în extaz: cu un înger ce îți ține deasupra inimii ei pregătită să fie străpunsă de iubire divină.
Minunata carte a sfintei Tereza intitulată Castelul Interior descrie călătoria sufletului creștinului aflat în unire cu Dumnezeu.
La patruzeci de ani de la moartea ei, a fost canonizată de către papa Grigore al XV-lea. Apoi papa Paul al VI-lea, i-a acordat titlul de Doctor al Bisericii alături de Sfânta Ecaterina de Siena, făcându-le totodată și primele femeii ce au primit această distincție înaltă. Sfânta Tereza de Avila mai este venerată și ca Doctor al rugăciunii. Definiția pe care ea a dat-o asupra contemplării este folosită și acum în catehism, adică Rugăciunea contemplativă nu este, după părerea mea, decât o relație intimă de prietenie, în care stai adesea de vorbă numai tu singur cu Dumnezeu de care te știi iubit (CBC 2709).
Viața mistică de rugăciune este oferită fiecăruia dintre noi, motiv și pentru care trebuie să ne dispunem sufletele pentru a putea crește în unire cu Dumnezeu. Va trebui să ne rezervăm un anume timp pentru rugăciune contemplativă, dar mai ales va trebui să îl căutăm pe Dumnezeu cu mai multă ardoare.
Un preot scrisese la un moment dat despre o întâlnire minunată a contribuției sfintei Tereza la modul în care noi înțelegem acum rugăciunea, intitulată Focul din interior. Acesta scrisese, Rugăciunea adevărată, nu are loc fără efort. Legătura profundă cu Treimea din interiorul nostru are loc doar în acele persoana care intenționează să trăiască Evanghelia complet, în acele persoane care sunt umile și răbdătoare, temperate și ascultătoare, curate și blânde, și care nu sunt deloc egoiste. Nu e accidental faptul că cea mai bună explicație a rugăciunii contemplative își are originea în bărbați și femeii care au dat dovadă de o sfințenie excepțională.
Prin mijlocirea sfintei Tereza, să ne rugăm ca și noi să avem curajul și puterea de a ne oferi din ce în ce mai mult propriile vieții lui Dumnezeu, de a ne abandona complet lui Dumnezeu ca noi să putem fi curățați de toate dorințele iluzorii, și de a fi uniți cu el în toate. Amin
