In 15,1-8
Dă-mi Doamne, odată și pentru totdeauna, puterea de a nu te mai ofensa. Această rugăciune, rostită într-o zi, îngenuncheată în fața lui Cristos din icoana Ecce homo, a Sfintei Tereza de Avila, pe care o comemorăm astăzi, a marcat momentul, clipa din care ea a început o viață complet nouă, o viață plină de suferințe dar și de bucurii spirituale, pe care le-a și descris în numeroasele ei cărți.
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, Isus v-a spune la un moment dat că Dacă 
rămâneți în mine și cuvintele mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face (v.7). Care este oare cel mai bun mod prin care putem păstra cuvintele lui Isus în inimă? Iar răspunsul este simplu, prin punerea lor în practică, prin a ni le însuși. Odată ce reușim să ni le însușim, să le punem în practică, nu vom avea cum să îl mai ofensăm pe Isus și pe Dumnezeu prin numeroasele noastre păcate. Odată ce vom reuși să păstrăm cuvintele lui Isus în inimă, vom ajunge și noi să spunem asemenea sfintei Tereza de Avila, Domnul meu şi mirele meu! A venit în sfârşit clipa după care am suspinat cu atâta dor, cuvinte pe care ea le-a rostit în momentul în care a simțit că sfârșitul ei era aproape, când preotul îi aducea sfânta Împărtășanie, trupul lui Cristos.
Astfel să îi cerem, astăzi, Sfintei Tereza, să mijlocească de la Domnul harul ca și noi să dobândim această putere sufletească de a nu-l mai ofensa pe Dumnezeu.
