Lc 13,18-21
Parabola seminței de muștar și a plămădii
A existat la un moment dat un bărbat care visa că a intrat într-un magazin în care îngeri stăteau în spatele tejghelei. S-a apropiat de ei și l-a întrebat pe unul dintre ei, Ce vindeți în acest magazin. Orice, doar să spui, a răspuns îngerul.
Așa că bărbatul a început să spună, aș dori să comand următoarele, un guvern bun, sfârșitul tuturor războaielor din lume, un trai mai bun pentru țările sărace din lume, înlăturarea tuturor conflictelor dintre oameni.
Când a ajuns la acest punct îngerul l-a întrerupt și i-a spus, Scuzați-mă domnule, nu m-ai înțeles corect. Noi nu vindem roade și produse finite în acest magazin. Noi vindem doar semințe.
În textul evangheliei de astăzi, l-am auzit pe Isus vorbindu-ne despre parabola grăuntelui de muștar și despre cea a plămădii. Întrebarea lui Isus e, Cu se aseamănă împărăția lui Dumnezeu? Este asemenea grăuntelui de muștar pe care o persoană îl ia și îl plantează în grădină. Sămânța de muștar, despre care vorbește parabola, este ultima dintre semințe și totuși când crește devine la fel de mare precum copacii, încât păsările cerului își fac cuiburi în el. Dacă stăm să îl ascultăm cu atenție pe Isus, vom observa că grădina descrisă de el este un pic în afara tiparului. Iar asta fiindcă în viziunea ebraică a lumii, ordinea era identificată cu sfințenia și dezordinea cu necurăția. Existau reguli foarte stricte în ceea ce privea ceea ce se putea planta într-o grădină. Legea rabinică cuprindea o lege anume care interzicea plantarea mai multor tipuri de plante într-o singură grădină. O sămânță de muștar era interzisă în grădină fiindcă se răspândea cu repeziciune dar mai ales fiindcă avea tendința de a sufoca restul plantelor. Prin faptul că ascultători lui Isus au auzit că acest om plantase o sămânță de muștar în grădina sa, ei au fost alertați de faptul că acest om făcuse de fapt un lucru ilegal. O imagine necurată astfel devine punctul de pornire pentru viziunea lui Isus a împărăției lui Dumnezeu din această parabolă.
John Dominic Crossan, un exeget biblic, a scos în evidență faptul că în climatul meditareean, precum era cel din Galileea, muștarul negru este o sămânță ușor de mânuit. Analogia ar putea fi aceea că Împărăția lui Dumnezeu este omniprezentă și persistentă în prezența noastră în aici și acum. Iar prin această parabolă el dorește să ne spună că Împărăția lui Dumnezeu nu este un produs finit. Această împărăție începe de la viețile dedicate ale unor bărbați și femei. Ea are începuturi mici precum sămânța de muștar ce trebuie să fie îngropată în pământ sau cu plămada ce trebuie să se piardă pe sine însăși în făină.
Cu se aseamănă împărăția lui Dumnezeu? întrebase Isus. Împărăția lui Dumnezeu se manifestă în viața noastră de zi cu zi dar mai ales în modul în care trăim. Putem noi să îl acceptăm pe Dumnezeul vieții noastre zilnice? Dacă putem, atunci ne vom putea bucura de împărăție, aici și acum, fără a aștepta ca cineva să vină și să ne elibereze de dificultățile noastre. Amin
