Lc 21,5-11
Semnele sfârșitului
Am dat zilele acestea de un exemplu de înșelăciune despre un avocat pe nume F. E. Smith destul de competent și abil și cu o inteligenta destul de ascuțită care era avocatul general al britanicilor din 1915 până în 1919. La un moment dat a interoga un băiat care cerea despăgubiri pentru rănirea brațului său prin neglijența unui șofer de autobuz. Îmi poți arăta te rog cât de sus îți poți ridica brațul acum? L-a întrebat avocatul. Încet băiatul și-a ridicat brațul până la nivelul umărului, iar fața lui s-a și umplut de durere.
Îți mulțumesc, a spus Smith. Acum ne poți arăta te rog cât de sus îl puteai ridica înainte de accident? Tânărul plin de nerăbdare a și ridicat brațul de-asupra capului. Astfel acel tânăr a pierdut cazul.
Anul liturgic calendaristic se apropie cu repeziciune de sfârșit. Imediat va începe un nou an bisericesc și odată cu el și adventul. La finalul anului bisericesc calendaristic multe din lecturile biblice ce sunt citite vorbesc despre sfârșitul timpului iar pasajul evangheliei de astăzi este unul dintre ele. Isus descrie semnele timpului și ne oferă și două perspective destul de importante. Și a spus, să nu fiți înșelați, când va veni cineva și va spune că el este Mesia sau că timpul este aproape și să nu vă temeți când vor începe războaiele și insurecțiile.
În primul rând, să nu fiți înșelați. Isus le-a spus celor care îl urmau să nu fie chiar atât de prompți în a crede tot ceea ce aud din ceea ce spun oameni. Iar asta fiindcă acestea nu prevestesc neapărat sfârșitul. Mesajul care ni se transmite astăzi e faptul că sfârșitul nu urmează imediat. Fiindcă nimeni, nici președintele, nici o legislație, nici o carte sau scriere, nici o guvernare nu este adecvată evangheliei sau o poate înlocui precum și mesajul ei de compasiune, dreptate și iubire. Nici o guvernare nu poate întruchipa evanghelia vieții noastre așa că orice ar fi nu vă panicați.
În al doilea rând, să nu vă temeți. Să nu ne panicăm când vom auzi cât de teribilă este lumea sau cât de îngrozitor este acest grup sau acel grup. Să nu ne alarmăm când vom auzi de războaie și de revolte sociale. Da, vor exista foarte multe dezastre naturale, boli periculoase cum e acest covid și fenomene celeste. Important e să nu contribuim la acest haos și la aceste probleme cu cuvintele sau cu faptele noastre ci să respirăm ușor și profund și să ne amintim de puterea nelimitată a lui Dumnezeu.
Isus ne spune de aceste două lucruri fiindcă Dumnezeu este iubire. Dumnezeu este doar iubire. El nu e nimic altceva decât iubire. Iubirea este tot ce ne oferă Dumnezeu indiferent de ceea ce facem noi. Dumnezeu este iubire, iar asta înseamnă că indiferent de ceea ce am făcut el deja a dizolvat-o în iubirea sa chiar și înainte de a o fi făcut, fiindcă Dumnezeu a știut în avans ceea ce aveam noi de gând să facem. În acest sens, Dumnezeu ne iubește atât de mult.
Filosoful danez Soren Kierkegaard a spus și el o parabolă despre un teatru în care rula o varietate de spectacole. Fiecare spectacol era mai uimitor decât precedentul, și erau enorm de multe aplauze din partea audienței. Dintr-o dată, managerul a venit în față. Și-a cerut scuze pentru întrerupere, însă teatrul luase foc și și-a rugat spectatori să părăsească locul într-o manieră ordonată. Audiența a crezut că e cea mai uimitoare întorsătură a evenimentelor așa că au început să aplaude și mai frenetic. Managerul a început să îi implore și mai tare să părăsească clădirea în flăcări însă s-a ales din nou cu alte aplauze vigorante. Mai mult de atât nu a avut ce să facă. Focul a izbucnit și mai tare și a cuprins repede întreaga clădire iar audiența iubitoare de distracție a pierit odată cu ea.
Concludea filosoful că Și așa, vârsta noastră, uneori cred, că va coborî în focul distrugerii în aplauzele unei case aglomerate de spectatori. Amin
