Mt 11,16-19
Plângerea lui Isus
As dori să încep prin a împărtăși cu voi al doilea paragraf dintr-un poem al unei fete tinere care se sinucise. Poate că dacă oameni din jurul ei iar fi arătat puțină dragoste și iar fi acordat mai multă atenție, moartea ei ar fi putut fi prevenită. Acesta este al doilea paragraf al poemului ei:
Cea mai mare durere în viață nu e să mori ci să fii uitat.
Să fii lăsat în praf după cea mai mare realizare a altuia.
Să nu primești niciodată un telefon de la un prieten doar ca să îți spună Buna.
Să arăți cuiva cele mai profunde gânduri ale tale ei să înceapă să îți râdă în față.
Prieteni mereu să fie ocupați să te consoleze atunci când ai nevoie de cineva care să îți ridice moralul.
Atunci când pare că singura persoană care pare să îi pese de tine ești tu.
Isus în textul evangheliei de astăzi a spus că Cu cine voi compara această generație? Prin aceste cuvinte, Isus nu făcea nimic altceva decât să respingă căile iudeilor ca fiind copilărești. Dumnezeu a făcut totul posibil, și totuși, iudeii refuzau să creadă, să accepte, să se schimbe și să coopereze.
Un preot într-una din omiliile sale spusese că Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Botezătorul iar apoi pe Isus. Ioan și Isus au dus vieți complet diferite, de exemplu: Ioan a dus o viață austeră și ascetică, ceea ce era aproape ciudat în ochii iudeilor fiindcă el nici nu mânca nici nu bea, ceea ce îl făcea în ochii lor un nebun, un posedat de diavol. Pe de altă parte Isus nu s-a sustras deloc de la modul de viață normal și obișnuit al evreilor. Mânca, bea cu oameni, chiar și cu cei din afara societății însă a fost numit un mâncător și un băutor de vin. Nici una din aceste abordări nu îi putea mulțumi pe evrei, dacă acesta sugerau o schimbarea în credința și modul lor de viață.
Dar generația noastră, avem noi ochii deschiși Duhului său care suflă acolo unde dorește? Suntem noi deschiși multor provocări și surprize pe care Dumnezeule le aduce în viețile noastre, în biserică și în lume? De fapt, Dumnezeu ne cheamă la o schimbare în mai bine de aceea și trebuie mereu să spunem da tuturor schimbărilor pe care el ni le oferă în această călătorie a noastră prin viață.
Cum ne putem schimba cu adevărat pentru el? În primul rând, va trebui să cerem harul. Apoi trebuie să ne îndrăgostim de persoana lui Cristos. Odată ce ne-am îndrăgostit de el, ne vom și schimba. Chiar dacă va fi destul de dureros pentru natura noastră umană nu ne va deranja. Iar asta fiindcă nu mai trăim pentru ceea ce dorim. Vom căuta să aflăm ceea ce dorește cel pe care îl iubim. Aceasta este iubirea. Aceasta este ceea ce face o persoană să fie fericită. Pentru asta e creată persoana.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următoarelor cuvinte ce provin de la personalități foarte bine cunoscute în zilele noastre:
Lev Tolstoi: Toți doresc să schimbe omenirea însă nimeni nu se gândește să se schimbe pe el.
Thomas a Kempis: Nu te supăra că nu îi poți face pe ceilalți să fie așa cum îți dorești, din moment ce nu te poți face nici măcar pe tine așa cum îți dorești.
O revistă anume: Studiile comportamentale au arătat că dacă 2% dintr-un grup omogen este dedicat complet unei cauze anume, acea mică minoritate va putea într-un final să mute întregul. Amin
