Is 60,1-6
Ef 3,2-3a.5-6
Mt 2,1-12
Am auzit zilele acestea de o poveste despre un cuplu, în care soția își vându-se frumosul ei păr lung pe care soțul ei îl adora atât de mult cu ocazia unui Crăciun doar pentru a putea cumpăra o brățară frumoasă pentru ceasul soțului ei. Soțul și-a vândut în schimb ceasul lui pentru a-i putea cumpăra ei un set de piepteni pentru frumosul ei păr lung. Când a sosit momentul pentru ca ei să își ofere unul altuia cadourile, și-au dat seama că scopul acelor cadouri dispăruse, după care au început să râdă din cauza a ceea ce făcuse.
Oferirea cadourilor de Crăciun a început odată cu relatarea din textul evangheliei de astăzi. Magii din est au urmat o stea în căutarea unui rege nou născut al iudeilor. Când l-au găsit pe Cristos ei și-au deschis cuferele și i-au prezentat daruri de aur, smirnă și tămâie.
Sfântul Matei nu ne spune câți magi sau oameni înțelepți au fost acolo. Un preot pe nume Joseph Galdon în cartea sa intitulată Lanțul iubirii, a spus că mitologiile primare au oferit propriile lor numere precum puțini ca fiind doi iar uneori la mulți ca fiind șapte. În artă ei sunt portretizați ca fiind doi, trei, patru uneori chiar opt. În Bisericile orientale de obicei sunt portretizați 12 magi. Numărul trei din Biserica din vest, de care aparținem și noi, au preluat numărul de trei de la cele trei daruri ce au fost oferite pruncului Isus nou născut. Magi au fost identificați foarte târziu, abia în secolul 8 când li s-au oferit și numele, adică Gaspar sau alb, Melchior sau lumină și Baltazar sau Domnul Comorii. Însă nu a existat și nu există nici o înțelegere, uniformitate dar mai ales certitudine asupra numelor lor. În tradiția siriană, eu sunt numiți ca Lavandad, Harmisdas și Gushnasaph, pe când armeni fac referință la ei ca Kagba și Badalina. O poveste spune că ei ar fi descendenți lui Sem, Ham și Iafet, fii lui Noe, prin care sunt făcuți reprezentanți ai familiilor majore a omenirii. Sfântul Beda Venerabilul a spus că ei reprezintă cele trei continente Europa, Asia și Africa de unde se și trag simbolurile pentru rasa albă, maro și neagră.
Abbot Marmion, un călugăr benedictin și un foarte influent autor catolic, a interpretat simbolismul celor trei daruri ca: Aurul, cel mai prețios metal, simbolizează regalitatea și Domnia. Prin asta dorește să se spună că Isus este rege. Tămâia este asociat cu rugăciunea și adorarea sau cultul divin. Ei și-au profesat credința în divinitatea lui Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Cuvântul făcut trup. Smirna era folosită pentru tratarea rănilor și pentru îmbălsămarea celor răposați. Ea simbolizează umanitatea lui Isus, capacitatea sa de a suferi și de a muri pentru noi. El a spus că cele trei daruri mai simbolizează și ceea ce ar trebui să îi prezinte fiecare dintre noi lui Isus. Aurul, care simbolizează fidelitatea și loialitatea noastră pe care i-o datorăm. Tămâia simbolizează rugăciunile și cultul pe care trebuie să îl avem doar față de el. Smirna reprezintă darul suferințelor și durerii noastre la care suntem făcuți părtași prin pătimirea sa.
Uneori în viețile noastre am dat dovadă de o lipsă a fidelității și a rugăciunii, sau a răbdării în suferință, motiv și pentru care cuferele noastre sunt goale. Așa că întrebarea e, avem noi acum vrun dar pe care am putea să îl oferim lui Isus? Suntem noi cu adevărat recunoscători lui?
În textul evangheliei de astăzi putem vedea trei tipuri de oameni cu modul lor particular de a se relaționa la Isus. Primul sunt călători care l-au căutat pe Isus în mod constant prin greutățile și kilometri imenși de călătorie prin deșert. Ei sunt cei care sunt dispuși să își părăsească casa și pe cei care îi iubesc doar pentru a căuta o iubire mai mare și mai veșnică. Al doilea a fost regele Irod cu motivele sale diferite de a-l căuta pe Isus. El dorea să îl distrugă. El a poruncit să fie găsit copilul. Motivele sale erau ura și gelozia. Irod îl căuta doar pentru el însuși. Isus era un obstacol ce trebuia înlăturat din calea sa politică și socială. Și ultimi sunt cetățeni locali ai Betleemului care au fost indiferenți față de întreg evenimentul. A fost profețit că Mesia avea să se nască în cetatea lor și totuși ei erau lipsiți de orice grijă. Ba chiar au și refuzat să ofere sfintei Familii un loc la unul din hanuri.
Cam aceiași atitudine întâlnim și în ziua de astăzi. Primi sunt cei care sunt profund implicați în cauza lui Isus și călătoresc mii de kilometri departe de casă. Ei își abandonează familiile, prieteni ba chiar câștigul personal pentru a-l găsi și pentru a-l predica. Ei îl caută și îl găsesc în inimile lor, casele și munca lor. Ei îl descoperă în liturgiile bisericii și în persoanele cu care se întâlnesc. Al doilea grup sunt cei care sunt la fel de egoiști asemenea lui Irod. Ei se folosesc de religie doar pentru câștigul personal. Îi ajută în ambițiile politice și pentru a-și mări popularitatea și imaginea pe care o afișează dacă oferă ceva bisericii și se alătură în unele activități religioase. Al treilea grup e reprezentat de numărul imens de cei fără griji care cunosc numele lui Isus dar tot nu le pasă deloc de Dumnezeu, religie sau biserică. O poveste cu adevărat tristă.
Dar noi, care este poziția noastră acum? Suntem noi asemenea magilor care l-au căutat pe Isus din toată inima? Sau asemenea lui Irod care l-a căutat pe Isus doar din interese personale? Sau asemenea majorității imense care nu se preocupă de Dumnezeu și de Biserica sa? Amin
