Lc 10,1-9
Emoția flăcării credinței
În textul evangheliei de astăzi am putut auzi cum Isus îi pregătește pe cei 72 de ucenici ai săi să fie predicatori în lume, să vindece bolile și să alunge diavoli. Cu alte cuvinte, Isus își pregătește ucenici să fie asemenea lui, să trăiască, respire, umble, vorbească să fie adevărate imagini vii a evangheliei. Isus îi pregătește, ca asemenea lui, și ei să se încreadă cu adevărat în Dumnezeu, de aici și acea recomandare a sa de a nu lua cu ei nici bani, nici sandale, nici o a doua haină, ci îi învață să fie adevărați purtători ai păcii și adevărului lui Dumnezeu.
Domnul însuși i-a pregătit pe oameni să ducă mai departe misiunea Bisericii, asemenea sfântului apostol Paul care și-a pregătit proprii săi ucenici. Când Paul a început să predice evanghelia la popoare, și-a dat seama imediat că va avea nevoie de ajutor, că dacă dorea ca Biserica la care muncea să o construiască, avea să aibă vreo șansă de izbândă și supraviețuire, atunci avea nevoie de lideri.
Astfel, astăzi celebrăm, pe doi dintre acești fii spirituali ai apostolului Paul, pe sfântul Timotei și Tit, pe care el i-a chemat să fie lucrători în via Domnului. Paul i-a pregătit, pe Timotei și Tit, să continue să transmită credința. După cum spunea însuși apostolul Paul în scrisoarea sa adresată lui Timotei, îți amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine… Sfântul apostol Paul a fost cel care a pus primul focul credinței în inima lui Timotei, însă Paul a realizat că credința trebuie să fie stârnită, hrănită și revitalizată. Tot la fel și cu noi, asemenea lui și noi primim flacăra credinței și darurile lui Dumnezeu în botez, motiv pentru care va trebui ca din când în când să re-aprindem acel foc, pentru a fi siguri că folosim darurile lui Dumnezeu pe deplin. Uneori frica, pe care apostolul o numea lașitate, poate fi motivul pentru care acel foc să moară. De aceea întrebarea e, de ce anume avem nevoie pentru a reînflăcăra focul credinței din nou, pentru ca flăcările să poată deveni adevărate flăcări de iubire pentru Dumnezeu?
Acesta e unul dintre cele mai importante lucruri pentru viitorul Bisericii, ca fiecare dintre noi să își îndeplinească parte pentru a putea răspândi focul credinței. Însă adevărata întrebare e, oare putem noi da ceea ce nu avem? Dacă nu suntem înflăcărați, atunci cum putem să îi înflăcărăm pe ceilalți? Prețuim noi credința la fel de mult pe cât trebuie prețuită?
Ceea ce trebuie noi să facem e de a identifica acele persoane din viața noastră pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a le înflăcăra, pe cei care sunt Timotei și Tit ai noștri personali, pe care ni i-a dat Dumnezeu pentru a-i întări, încuraja construi și provoca în credință! Pe cine sunt eu chemat pentru a-i întări comoara credinței și pentru a-l ajuta în viața de credință, căruia să aprind flacăra darurilor pe care ei le-au primit de la Dumnezeu? Doar pentru faptul că copii au plecat din casă la casele lor nu înseamnă că nu mai suntem chemați să le înflăcărăm credința, să le-o menținem aprinsă. Rugați-vă pentru aceste persoane, ajungeți la aceste persoane, provocați-le, amintiți-le de cine ar trebui ei să fie, de credința la care sunt chemați să o trăiască. Amin
