Mc 8,1-10
A doua înmulțire a pâinilor
Woodrow Wilson spunea că Nimeni nu îl poate adora pe Dumnezeu sau iubi aproapele pe stomacul gol.
Textul evangheliei de astăzi ne va relata minunea lui Isus în care a hrănit cele 4 000 de persoane cu doar șapte pâini ce i-au fost oferite. El i-a hrănit fiindcă acești oameni se aflau cu el de trei zile și fiindcă le era extrem de foame.
Pentru evrei, folosirea cifrelor sacre trei și șapte semnifica manifestarea lui Dumnezeu. Iar asta fiindcă prin trei se reamintește de acel eveniment în care trei animale în vârstă de trei ani au fost jertfite și oferite lui Dumnezeu în momentul în care Abraham a încheiat alianța cu el. De asemenea, când Sarah, soția lui, a pregătit cele trei pâini, pentru cei trei vizitatori neașteptați ce au adus un mesaj, cel al nașterii lui Isaac.
În timp ce numărul șapte, pentru evrei, simbolizează plinătatea sau totalul, completul. Această cifră amintește de crearea lumii de către Dumnezeu în șase zile iar în cea de-a șaptea s-a odihnit. De asemenea mai reamintește și de cele șapte scăldări ale lui Naaman Sirianul în râul Iordan, pentru a fi vindecat de leprozitatea lui.
De fapt, acest miracol al înmulțirii pâinilor și peștilor simbolizează preasfânta Euharistie. Ea prefigurează oferirea lui Isus însuși din nou în euharistie. Iar asta datorită prezenței celor patru elemente sau acte ale preasfintei Euharistii pe care Isus le-a făcut când a luat pâinea, adică primirea pâini sau Ofertoriul, a mulțumit sau rugăciunea Euharistică, a frânt pâinea adică ceea ce face preotul când se cântă Mielul lui Dumnezeu, și dă pâinea tuturor sau sfânta Împărtășanie.
Cu alte cuvinte, ceea ce dorește sfântul Marcu să ne transmită e faptul că sfânta Euharistie reprezintă plinătatea manifestării lui Dumnezeu, poporului său dar și nouă, în Euharistie. Isus satisface foamea noastră de Dumnezeu prin cuvintele sale și prin trupul său care este Euharistia. Astfel, când îl primim în sfânta Împărtășanie, el devine unul cu noi și o parte a noastră.
Asemenea următoarei povestioare pe care am citit-o zilele acestea despre un micuț orfan pe nume Joe, spusă de Edwin White, care s-a dus să fie examinat de doctorul de la orfelinat. Când s-a întors înapoi călugărița l-a întrebat Ce ți-a spus doctorul, Joe? Iar Joe a răspuns, Mi-a spus, ce specimen mic și mizerabil ești. Însă Joe a adăugat apoi că Însă, sora, nu cred că știa că am primit deja prima mea sfântă împărtășanie.
White a continuat să spună că asta e ceea ce ne dă valoare. Că tu și cu mine nu trebuie să luptăm și să ne zbatem pentru a câștiga iubirea și respectul. Pentru că Dumnezeu care ne-a făcut ne iubește foarte mult, și chiar dacă nu suntem prea plăcuți fizic, el tot vine la noi în sfânta Împărtășanie și cu prietenie.
Însă Euharistia nu se termină când preotul ne dă binecuvântarea și trimiterea în pace. Ci va trebui să mergem acasă, la aproapele și în alte locuri pentru al proclama pe Isus ca Domn al nostru. Va trebui să proclamăm că Isus trăiește în noi. Amin
