Mt 7,7-12
Puterea rugăciunii
Un agnostic, în timp ce traversa oceanul Atlantic pe un vas de croazieră a auzit la un moment dat un anunț din partea căpitanului precum că o slujbă religioasă avea să aibă loc în scurt timp. El a văzut foarte mulți pasageri care se îndreptau acolo așa că s-a decis să se ducă și el fiind curios de ce avea de spus pastorul.
Agnosticul a pus două portocale în buzunarul său după care s-a pornit la drum se locul unde avea să aibă loc această slujbă religioasă. Pe drumul său a trecut pe lângă o bătrânică ce stătea pe un scăunel profund adormită. Mâinile ei erau deschise. Cu gândul de a se amuza puțin, agnosticul a scos cele două portocale din buzunarul său și le-a pus în mâinile bătrânei. După slujbă el a văzut-o pe bătrânică extrem de fericită în timp ce mânca una din ele. Se pare că te bucuri de acea portocală, i-a spus el zâmbind. Da, domnule, i-a răspuns ea. Tatăl meu este foarte bun cu mine. Tatăl tău cu siguranță nu poate fi încă în viață. Mărire ție Doamne, a răspuns ea. E chiar extrem de viu. Ce vrei să spui prin asta, s-a mirat agnosticul. Și a început să explice, Îți voi spune domnule. Eu aveam rău de mare timp de câteva zile. Și tot îl rugam pe Dumnezeu să îmi trimită o portocală. Cred că am adormit în timp ce mă tot rugam. Când m-am trezit, am descoperit faptul că el nu mi-a trimis doar o singură portocală ci două! Agnosticul rămăsese fără cuvinte. Mai târziu s-a convertit la Cristos. Da, rugați-vă lui Dumnezeu căci voința sa vă va aduce răspunsul mult așteptat.
În textul evangheliei de astăzi, Isus îi învață pe discipoli săi să se roage cu încredere și umilință fiindcă Tatăl ceresc în bunătatea sa întotdeauna va răspunde rugăciunilor. A te ruga cu încredere și umilință e ceea ce ne recomandă Isus astăzi și nouă. Încrezători, fiindcă știm că Dumnezeu ne aude și că dorește tot ce e mai bun pentru noi. Umili fiindcă suntem convinși că totul depinde de harul și acțiunile sale. Cineva a spus la un moment dat că, dorințele noastre de a ne apropia de Dumnezeu, în rugăciune, izvorăsc din harul său ce lucrează în inimile noastre. Dacă aceasta e adevărat atunci de ce eșuăm în a persevera în rugăciune? Probabil că în adâncul nostru nu suntem convinși de efectivitatea puterii rugăciunii sau probabil că credem că putem realiza orice prin propriile noastre eforturi și acțiuni.
Tatăl nostru iubitor niciodată nu ne refuză rugăciunile. Ba chiar ne dă mai mult decât cerem. Însă Tatăl nostru ceresc ascultă și răspunde tuturor rugăciunilor nu în modul în care credem noi. El răspunde și le ascultă în propriul său mod, cu înțelepciune și iubire, în proprii săi termeni, din moment ce știe ce e mai bine pentru noi. Astfel, provocarea noastră de astăzi e aceea de a cere, de a căuta și de a bate, motivații fiind de credința noastră în bunătatea și atenția Tatălui față de nevoile și dorințele noastre adevărate.
Ne rugăm pentru că suntem atât de conștienți că suntem greșitori, că avem atât de mare nevoie de harul său, atât de împovărați încât adeseori mergem la Dumnezeu pentru a-i cere ajutorul.
Ne rugăm și îi cerem lui Dumnezeu să ne acorde nevoile. Iar asta fiindcă Domnul rugăciunii însuși, a inclus în rugăciunea sa, cererea de a ne da pâinea noastră cea de toate zilele. De aceea, ori de câte ori ne rugăm pentru propriile noastre nevoii, adesea preferăm să dictăm subiectul rugăciunii noastre, din moment ce suntem persoane unice cu nevoii speciale, de sănătate, curaj, pace în suflet și iertare. Cineva spusese că rugăciunea de cerere are un loc special, mai ales în aceste momente în care ne simțim copleșiți de tot materialismul din jurul nostru. Adesea avem de-a face cu o multitudine de nevoi, atât cele ale noastre cât și cele ale prietenilor și rudelor noastre. Aceste rugăciuni de cerere ar putea fi comune, sau particulare și care reușesc să ne ducă spre un nivel mai profund al creșterii spirituale.
Isus ne încurajează să fim persistenți și să perseverăm în rugăciune zi de zi. E adevărat că majoritatea dintre noi deja au propriile momente din fiecare zi în care se roagă precum rugăciunea de dimineață, de seară, înainte și după mese. Însă suntem chemați să ne rugăm continuu, nu neapărat prin cuvinte ci prin menținerea continuă a unei atmosfere de rugăciune. Amin
