Search
Close this search box.

Duminica a 2-a a Paştelui (B) – 3

Fap 4,32-35
1In 5,1-6
In 20,19-31

Isus apare discipolilor

Un preot mai în vârstă a privit la un moment dat în timpul unei dimineți pascale asupra credincioșilor numeroși din biserică și i-a trezit cu acest anunț: Prieteni mei, fiind conștient că pe mulți dintre voi nu îi voi mai vedea până la paștele următor, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă dori tuturor un crăciun fericit și un An Nou fericit. Diferența numărului de credincioși din Duminica Paștelui și din celelalte duminici din an este destul de evidentă. Mulți din creștini noștri, în ceea ce privește participarea la biserică, au devenit cu adevărat creștini de săptămâna sfântă; îi vezi doar în timpul săptămânii sfinte. Asemenea unui om care tot îl critica pe preotul lui. Am participat la această biserică timp de trei an, a spus acesta, iar de fiecare dată predica e despre același subiect. Chiar nu are nimic altceva mai bun de zis? Da, acest om a participat la biserică timp de trei ani de zile, însă el participa doar în Duminica de Paște motiv pentru care auzea numai predici despre învierea lui Isus.

De ce oare atât de mulți creștini bine intenționați sunt atât de reci și distanți când vine vorba de a participa Duminica la sfânta Liturghie? Răspunsul poate fi dat cu un singur cuvânt: dubiu sau criză de credință. După cum s-a întâmplat și cu toți discipoli adunați pentru adorarea de Duminică, ca credincioși ai lui Cristos, moment în care unul dintre ei, Toma nu era prezent. Unde era Toma? Un preot din Africa spusese că Toma este asemenea creștinilor din ziua de astăzi care nu se duc la Biserică în mod regulat în zilele de Duminică. Aceste persoane nu se află în Biserică când Isus vine să își întâlnească poporul pentru a-i putea întări în credință. Oameni de astăzi, asemenea oamenilor din toate timpurile, au o foame de Dumnezeu. Ei sunt continuu în căutarea semnificației vieții. Însă se îndoiesc indiferent de răspunsul pe care îl primesc la aceste întrebări existențiale în acești patru pereți ai Bisericii. Pentru acest motiv, ei sunt gata să petreacă mult mai mult timp în acțiuni sociale, în muncă, și în curse intelectuale decât participând la Liturghia Duminicală. Ca rezultat, dubiile lor rămân mereu prezente și active. Inițial, toți discipoli au avut dubiile lor. Însă datorită întâlnirii lor cu Domnul înviat în acea Duminică în care s-au adunat pentru a se ruga împreună, dubiile lor s-au transformat în credință, într-o credință foarte puternică. Însă apostolul Toma a pierdut această experiență.

Un factor care a contribuit la dubiu a fost frica. În momentul prezent, mare parte din viețile oamenilor sunt dominate de un constant sentiment de frica. Există frica de războaie, frica de dezastre și calamități, frica de terorism, frica de epidemii, frica de crize economice, frica de toate tipurile de probleme sociale, frica de moarte, frica de haos politic, frica de necunoscut și lista poate continua. Când sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a fost ales, el și-a început pontificatul cu aceste cuvinte, Nu vă temeți! Sfântul papă trăise perioada celui de-al doilea război mondial, cu naziști și comuniști. El cunoștea frica teribilă ce domina viețile oamenilor, uneori ajungând să îi și paralizeze. Așa că el a spus din nou Nu vă temeți! Însă mai presus de toate Isus ne spune, Nu vă temeți! Aceste cuvinte de asigurare și alinare sunt mai ales pentru cei care au dubii în privința credinței lor. Isus merge cu noi și este viu.

La un moment dat, cineva mă întrebase dacă ceea ce a fost scris în cartea Codul lui Da Vinci, este adevărat sau nu. Am avut ocazia să citesc și eu cartea dar să vizionez și filmul în care joacă actorul Tom Hanks, rolul acelui simbolist de la Harvard, Robert Langdon, personajul principal al romanului. A fost o lectură cu adevărat plăcută și extrem de amuzantă. Însă adevărata problemă e faptul că unii, inclusiv autorul Dan Brown, a luat în serios acea relatare a sa a originilor creștine. În timp ce citeam acea carte, ajunsesem eu însumi să mă întreb, cum pot oameni să creadă conținutul acestei cărți? Cu siguranță romanul este foarte atractiv și confirmă toate prejudiciile mele. Tot ceea ce sper e ca oameni să nu se oprească din citit la Dan Brown. Mult mai multe lucruri îl așteaptă pe cel care dorește să cunoască și restul poveștii.

Iar răspunsul meu pe care îl dau cuiva care îmi adresează această întrebare a fost tot sub formă de întrebare, Ai citit Biblia? Iar el mi-a răspuns¸ Nu am citit-o părinte! Atunci citește Biblia iar apoi vin-o la mine și îți voi da răspunsul la întrebarea ta. Poate că mulți dintre noi au citit această carte, însă întrebarea e, Am citit noi Biblia de la Geneză la Apocalips, după cum am citit această carte?

Cele două exemple pe care le-am menționat sunt exemple de atitudini sceptice. Textul evangheliei de astăzi ne oferă un exemplu de om care s-a simțit la fel de sceptic. Numele lui a fost Toma, cunoscut și ca Toma necredinciosul. În fiecare Duminică secundă de Paște dăm cinste acestui mare sfânt creștin. Unii dintre ei l-au numit patronul sfânt al scepticilor nedumeriți. Când s-a confruntat cu o susținere uimitoare, el a și cerut dovada. Ba chiar a enunțat și un test rezonabil. Decât dacă! Nu a fost de ajuns ca afirmația lui să fie buna. Toma era direct și un om sincer. El dorea adevărul. Sincer îmi place de el fiindcă nu i-a fost frică să întrebe ceea ce ceilalți ar considera ca fiind o întrebare stupidă. El nu le-a spus colegilor lui, Voi aveți părerea voastră, eu o am pe a mea. Nu, el chiar dorea să cunoască adevărul, să îl atingă și să îl îmbrățișeze. Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră când auzim ceva de la biserică care ne tulbură sau ne șochează.

În ciuda dubiilor sale, Toma nu a rămas închis acestei revelații, acestei întâlniri. Opt zile mai târziu el a fost nevoit să se confrunte cu dovada vie. Este destul de liniștitor faptul că există printre rândurile  apostolilor și un om precum apostolul Toma care să nu fie nici vicios și nici rigid.

Uni dintre noi au venit astăzi cu dubii și cu întrebări asupra credinței noastre în Cristos. Însă să nu uitați că noi nu suntem niciodată singuri. Sfântul Toma a avut ezitările sale. Isus nu ne cere să abandonăm, să lăsăm în urmă experiența noastră, motivele și raționamentul nostru. Însă înainte să luam dovezile și să le examinăm, va trebui să ne eliberăm pe noi înșine de toate aceste dureri, de toate aceste furii, mânii, resentimente care ne-ar putea întuneca mintea. Va trebui să iertăm și să cerem iertare. Apoi să venim la Isus pentru a găsi un loc în rănile sale deschise și să credem în El. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?