Fap 4,8-12
1In 3,1-2
In 10,11-18
Răspunzând chemării lui Dumnezeu – Istorii ale vocației din Biblie
E interesant de citit în Biblie faptul că cei pe care Dumnezeu i-a chemat, aceștia nu au răspuns întotdeauna și imediat cu Da, ci uneori au ezitat destul de mult până să ofere un răspuns final chemării lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise, acesta a obiectat de multe ori la chemarea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus lui Moise, Acum mergi, te trimit la Faraon. Scoate poporul meu, pe fiii lui Israel, din Egipt” (Ex 3,11). Însă Moise i-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să merg la Faraon…(Ex 3,12). Apoi, în cartea Exodului găsim o lungă conversație dintre Dumnezeu și Moise, în care vedem cum Dumnezeu îl asigură de mai multe ori pe Moise că El îi va fi alături pentru a-l ajuta; însă Moise găsește câte o scuză la fiecare răspuns al chemării lui Dumnezeu. Următoarea scuză pe care Moise i-a spus-o lui Dumnezeu a fost, „Dar dacă nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: «Nu ţi s-a arătat Domnul!»?” (Ex 4,1). Și din nou Dumnezeu l-a asigurat pe Moise însă acesta a găsit o altă nouă scuză, Te rog, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă… căci gura și limba îmi sunt anevoioase (Ex 4,10). Însă Dumnezeu l-a asigurat pe Moise însă Moise iar a scos o nouă scuză, Te rog, Doamne, trimite, așadar, mesajul tău prin mâna celui pe care îl vei trimite” (Ex 4,13). A fost o adevărată luptă pentru Dumnezeu să îl facă pe Moise să răspundă chemării sale. Moise știa că va fi dificil să conducă poporul israelit din Egipt motiv și pentru a ezitat de mai multe ori când a fost chemat de Dumnezeu, însă într-un final a răspuns chemării. S-a renunțat pe sine însuși și modul său de gândire lui Dumnezeu care știe ce e mai bine.
O altă mare persoană din Vechiul Testament care s-a luptat cu vocația sa este profetul Ieremia. Dumnezeu îi spusese:
Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
„Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoșteam.
Mai înainte de a fi ieșit din pântece, te-am consacrat
și te-am pus profet pentru popoare”(Ier 1,5).
Însă Ieremia nu a răspuns cu credință, la început el a răspuns cu lipsă de credință asemenea lui Moise. Și a spus, Doamne Dumnezeule, Iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!” (Ier 1,6). Însă după o luptă interioară Ieremia a răspuns chemării lui Dumnezeu.
Mai sunt și alte mari caractere în Vechiul Testament care nu au ezitat asemenea lui Moise și Ieremia ci au răspuns cu credință imediată la chemarea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a cerut lui Abraham să își părăsească țara pentru că avea să facă din el un popor mare (Gen 12,1-3). După care putem citi în cartea Genezei, Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul (Gen 12,4). Aici nu vedem nici o luptă cu Dumnezeu, credința lui Abraham i-a permis să spună Da imediat lui Dumnezeu. Un alt exemplu, de persoana care a spus da lui Dumnezeu imediat este profetul Isaia. El a avut o viziune a lui Dumnezeu în templul din Ierusalim și a auzit vocea Domnului spunând, ,.Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine! (Is 6,8-9). Toate aceste patru mari persoane au spus Da lui Dumnezeu, Moise și Ieremia după o luptă, iar Abraham cu Isaia au răspuns imediat în credință.
Nu toți cei care au fost chemați în Biblie au și răspuns chemării lui Dumnezeu. În evanghelia lui Marcu 10, 17-22, tânărul bogat a întors spatele chemării lui Isus. Acel tânăr bogat ținuse toate poruncile încă din tinerețea lui, moment în care Isus s-a uitat cu atenție la el și l-a îndrăgit. Isus îi ceruse să mai facă un singur lucru, să vândă tot ce are și să îl urmeze. Însă fața tânărului bogat se posomorâse la auzul acestor cuvinte ale lui Isus și a plecat de acolo trist. A plecat trist pentru că dorea să îl urmeze pe Isus dar dorea să își păstreze și toate acele bunuri. Ca și în cazul lui Moise și a lui Ieremia, ambele răspunsuri Da și Nu, au fost cele care s-au luptat în el. Răspunsul dat chemării lui Dumnezeu a avut o fascinație pentru el însă îl și speria. El dorea să aibă totul însă asta era complet imposibil. El trebuia să facă o alegere, însă nu a avut generozitatea de a-l pune pe Isus înaintea bunurilor sale. A răspunde chemării lui Dumnezeu e ceva plin de entuziasm însă ca în fiecare decizie pe care o luăm ea implică și refuzarea sau respingerea altor posibilități. Tânărul bogat a avut o vocație însă el a ales în mod liber să nu răspundă la ea fiindcă nu dorea să spună nu altor posibilități pe care i le-a oferit viața. Însă prin a spune nu vocației sale el cu siguranță a pierdut alte posibilități mult mai mari și un potențial mult mai imens de fericire. Putem citi că acesta a plecat trist. Cum ar fi putut fi fericit din moment ce a respins chemarea lui Isus?
De la aceste persoane din Biblie, și de la multe ale istorii ale vocației din Biblie, putem vedea că e nevoie de credință și curaj să răspunzi chemării lui Dumnezeu. Mai putem vedea că nu toți cei chemați au și răspuns chemării. Toate acestea ne amintesc în această Duminică a Vocațiilor și a Bunului Păstor, că noi va trebui să ne rugăm pentru cei chemați de Domnul, ca ei să aibă curajul și generozitatea de a răspunde chemării lui Dumnezeu. Va trebui să ne rugăm pentru cei aflați în seminarii și în casele de pregătire pentru o viață consacrată Domnului, care acum discern dacă au sau nu o vocație, să ne rugăm ca Domnul să îi îndrume și să îi binecuvânteze. Va trebui să continuăm să ne rugăm pentru vocații nu doar astăzi ci pe parcursul întregului an. Rugați-vă ca tot mai mulți să spună lui Dumnezeu după cum a spus și preasfânta Fecioară Maria: fie mie după cuvântul tău (Lc 1,38). Amin
