Mt 6,1-6.16-18
Pomană, rugăciune și post
De ce oare Isus a scos în evidență discipolilor săi, postul, rugăciunea și pomana? Iar asta fiindcă iudeii considerau aceste trei lucruri ca fiind faptele bune tradiționale ale unei vieți religioase, semnele cheie ale unei persoane pioase și cei trei stâlpi asupra căruia e bazată o viață buna. Însă de ce oare ne rugăm, postim și dăm ajutor? Pentru a da glorie și laudă nouă înșine ca ceilalți să ne poată observa sau de a da glorie și laudă lui Dumnezeu?
Domnul i-a avertizat pe discipoli săi să nu caute propria glorie sau preocuparea de căutare a bunurilor și a laudei de la ceilalți ci o recompensă de a fi în comuniune cu Dumnezeu Tatăl nostru. Cu alte cuvinte, Isus îi învață pe discipoli săi faptele bune ce trebuie făcute în secret. La aceste trei fapte bune tradiționale, pomana, rugăciunea și postul el mai adaugă și altele trei care sunt și mai necesare, folositoare și se completează una pe alta, celelalte două sunt pentru a le aprofunda adică sinceritatea și secretul.
În continuare vă invit să vedem o scurtă descriere pentru fiecare dintre ele. Primul e pomana (vv.2-4). Pomana e legată de relația noastră cu celălalt din comunitate. E conformă cu o valoarea imensă în iudaismul antic. Însă Isus îi învață pe discipoli săi să facă asta în mod anonim. Chiar și uni rabini antici obișnuiau să spună că cea mai perfectă formă de pomană e atunci când nu știi pe cine ajuți, iar cel care primește nu știe de la cine a primit. Unul din motive ar putea fi pentru a putea păstra demnitatea oamenilor când îi ajutăm. De aceea va trebui să avem grijă să nu știe nimeni decât numai Dumnezeu. Isus a spus Tu însă, când dai de pomană, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta (v.3). Iar asta fiindcă, după cum spusese și un autor, că mâna noastră dreaptă reprezintă propriile noastre fapte bune în timp ce mâna noastră stângă reprezintă părerea bună asupra faptelor noastre. Cu alte cuvinte, să nu fim primi care vorbesc despre ele ci să lăsăm oameni să o facă.
A doua e rugăciunea (vv.5-6). Rugăciunea are de-a face cu relația și legătura noastră cu Dumnezeu. Însă Isus i-a învățat pe discipoli săi să nu se roage ca păgâni care doresc să fie văzuți când se roagă. Cu toți știm că rugăciunea personală ne poate ajuta să ne îndeplinim mai bine munca, datoriile și responsabilitățile și că această rugăciune personală la Dumnezeu trebuie să fie făcută în mod intim. Și a spus, Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns (v.6).
Legat de rugăciunea la Dumnezeu făcută în secret, am dat de o poveste despre un cunoscut pastor dintr-un oraș german Berlin care mersese cu un autobuz etajat, la etajul de sus al acestuia. Ajuns pe scaun a început să se roage breviarul și să își rostească rugăciunile. Abia începuse să se roage când unul din pasageri, care stătea drept lângă el a făcut niște afirmații atât de tare încât l-au auzit cu toți. Priviți la acesta, a strigat el, acest om mare a lui Dumnezeu se urcă în vârful autobuzului, își scoate cartea de rugăciune și începe să se roage în public pentru ca să îl vadă toți cât e el de pios.
Apoi a continuat atacul, Eu când mă rog, urmez sfatul lui Isus din scripturi….cu ușile închise și cu rugăciunea la Dumnezeu în particular. La care pastorul a adăugat Apoi tu te cațări în vârful autobuzului ca să spui lumii acasă!
Al treilea e postul (vv.16-18). Postul e legat de relația noastră cu propriul nostru sine. Asta e o practică religioasă comună atât în public cât și în privat. Postim pentru diferite motive precum: motive de sănătate, din durere, un mod de a ne controla și de a cere ajutor divin. Postul era considerat de rabini evrei ca fiind și mai mare în ochi lui Dumnezeu decât pomana fiindcă asta ne umilim înaintea lui, ne întărim rugăciunea și ne exprimăm durerea. Atitudinea corectă de a posti cum trebuie este un duh smerit ce caută purificarea și disciplina. Prin disciplină ne eliberăm pe noi înșine, devenim mai tari în fața ispitei și alegem calea sfințeniei. Amin
