Mt 13,54-58
Isus la Nazaret
Următoarea poveste pe care urmează să v-o relatez provine de la Max Lucado pe care a publicat-o într-o carte de-a sa numită Dumnezeu vine aproape. Autorul spunea că în 1858 legislatura din statul american Illinois, folosindu-se de un statut obscur, l-a trimis pe Stephan A. Douglas în senatul Statelor Unite în locul lui Abraham Lincoln, cu toate că Abraham Lincoln câștigase votul popular. Când un prieten l-a întrebat pe Lincoln cum s-a simțit, acesta a spus, Asemenea unui băiat care s-a tăiat la deget: sunt prea mare să plâng și prea rănit ca să râd.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus se întoarce în satul său natal, însă nu ca fiul tâmplarului ci ca un rabii cu discipoli. În fiecare săptămână Isus merge la sinagogă pentru a se închina, ocazie în care citește și din sfânta Scriptură și o comentează oamenilor aflații colo. Consăteni lui ascultă cu mare atenție de această dată, iar asta fiindcă ei auziseră de miracolele lui din alte orașe. În mod indirect ei căutau de fapt un semn. Însă Isus îi apostrofează spunându-le că un profet nu este bine primit niciodată în patria sa. Oameni din Nazaret se supăraseră foarte tare pentru aceasta însă Isus de fapt a vrut să scoată în evidență faptul că aceștia refuzau să asculte ceea ce avea el de spus.
Ei au refuzat să îl asculte din trei motive: primul, fiindcă el era un simplu muncitor ca și ei. El a lucrat cu mâinile sale lemnul, piatra și metalul. A reparat uși și ferestre, a construit case și a făcut pluguri. Unii oameni de atunci, ca și unii de astăzi, au crezut că cei care lucrează cu mâinile lor sunt incapabili de orice nivel intelectual care ar putea necesita vrun respect. Însă în Talmud, tâmplari sunt lăudați pentru cunoștințele lor ale Torei.
Al doilea motiv pentru care Isus a fost respins e faptul că El era atât de apropiat lor, asemenea vecinului lor. Era un simplu laic. Iar al treilea motiv pentru care l-au respins a fost datorită familiei sale. El era înrudit cu unii oameni din acea cetate. Cuvintele semitice folosite aici pentru frate și soră pot fi folosite pentru verișor și chiar și pentru alte rude mai îndepărtate. Ei au amintit de el ca copilul lui Iosif sau ca pe un copil zămislit ilegal. Amintirile lor asupra imaturităților lui tinerești i-au împiedicat din a-i vedea adevărata sa identitate de Mântuitor al lumii. Acesta e modul în care familiaritatea poate aduce un dispreț larg greșit.
Tot la fel și cu noi, și noi adesea suntem respinși de cei care ne cunosc prea bine. Însă în loc să ne enervăm mai degrabă am profita de această situație și am vedea-o ca pe o nouă ocazie prin care putem primi și alte umilințe. A fi acceptat de Dumnezeu ar trebui să fie cel mai mare scop al nostru și părerea lui ar trebui să fie singura care să conteze cu adevărat. Cineva spusese că atâta timp cât Dumnezeu aprobă, faptul că ceilalți ne acceptă sau ne resping este doar un alt aspect discutabil.
Un lucru e clar, că e bine și util ca noi să fim respinși de oameni, mai ales de cei care ne cunosc foarte bine, iar asta fiindcă e spre binele lor spiritual. Cineva a spus la un moment dat că Sfânta Tereza de Avila spusese în cartea ei Calea spre perfecțiune, la capitolul 12, că Dumnezeu ne eliberează, ferește de oameni care doresc să îi slujească dar care sunt plini de propria lor onoare. Când dorim să fim acceptați fiindcă ne simțim bine, în acele momente de fapt ne aflăm în capcana egocentrismului, sau a propriei persoane de a fi mereu în centrul atenției. Sfânta Tereza numise acest păcat ca ispita vanității, de a îndeplini voința lui Dumnezeu dar apoi de a aștepta laudele de la ceilalți, iar asta fiindcă este o otravă ce e fatală perfecțiunii, distruge iubirea și sfințenia din noi.
Astfel, ceea ce ar trebui noi să dorim mereu e nimic altceva decât de a-l mulțumi pe Dumnezeu, motiv și pentru care nu ar trebui să așteptăm nici o recompensă decât fericirea sa. Amin
