31 iulie – Sf. Ignațiu de Loyola – 4

Lc 14, 25-33

De la vanitate la sfințenie

Sfântul Ignațiu pe care îl comemorăm astăzi, s-a născut în orășelul Loyola din Spania anului 1491, ca cel mai tânăr fiu al unui nobil spaniol și a unei familii extrem de bogate Basque. În propria sa autobiografie, Ignațiu s-a descris pe sine însuși în acea perioadă primă a vieții sale ca un om dedat vanităților vieții acestei lumi pământești, a cărui plăceri consta numai în artele marțiale și cu o dorință mare și deșartă de câștigare a unui renume propriu.

Vanitatea și goana după un renume propriu au fost cele care i-au animat tinerețea sa, însă viața sa s-a schimbat radical în jurul vârstei de 30 de ani. La acea vârstă Ignațiu a apărat zidurile cetății Pamplona de către armata Franceză invadatoare, moment în care a fost rănit grav de către un obuz care i-a distrus tibia unui picior.

După o lungă convalescență, a avut parte de marea sa trezire spirituală. În acea lungă perioadă de recuperare ce a urmat, Ignațiu a început să citească viața lui Isus precum și viețile a numeroși alți sfinți. A realizat că goana sa lumească era greșită, chiar dacă ea implica curajul și patriotismul alături de un imens centrism pe sine. El a văzut cum sfinți au reușit să realizeze fapte mărețe nu pentru o împărăție lumească ce avea să treacă oricum, ci pentru împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Așa că a început să dorească să le imite acea sărăcie, umilință și caritate care i-au caracterizat atât de mult.

Sfântul Ignațiu a mai observat că odată ce a reușit să imite acea sfântă austeritate a sfinților și să facă penitență pentru toate păcatele sale, a observat că a devenit mult mai plin cu o pace și o fericire de care nu mai avuse parte niciodată.

 Odată ce recuperarea sa s-a încheiat, și-a luat rămas bun de la familia sa și a făcut un pelerinaj la Montserrat. Acolo a petrecut trei zile, timp în care și-a mărturisit păcatele întregii sale vieții. Și-a atârnat sabia și pumnalul aproape de statuia sfintei Fecioare Maria ca simbol al abandonului său a tuturor ambițiilor sale lumești care l-au caracterizat și pe care le-a urmărit până atunci. S-a îmbrăcat cu o haină făcută din sac și a petrecut noaptea în rugăciune. Timp de multe luni după aceea a trăit ca cerșetor și a practicat penitența austeră a sfinților, participând zi de zi la sfânta Liturghie.

După ce a făcut un pelerinaj în țara sfântă, și după ce s-a întors înapoi în Roma, Veneția și Cipru, sfântul Ignațiu s-a dedicat complet studiului, ca el să poată fi capabil să ajute sufletele. Așa că a studiat în Barcelona și apoi în Paris, loc în care a și început să atragă de partea sa un mic grup de ucenici, care au făcut și ei votul de sărăcie, castitate și ascultare, grup care m-ai târziu aveau să își adopte numele și să formeze vestita Societate a lui Isus, sau iezuiți. Și-au ales ca motto propriu fraza Ad maiorem Dei gloriam care tradus înseamnă spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.

După aproape 500 de ani, viața sa, scrierile sale, precum și profunda sa iubire de Biserică, continuă să ne inspire și să ne ajute să ne punem și noi viețile în slujba gloriei lui Dumnezeu.

Asemenea sfântului Ignațiu, fiecare dintre noi are acea goană după scopuri vane care nu fac nimic altceva decât să ne lase goi și triști. Asemenea sfântului Ignațiu și noi va trebui să facem pocăință și multe fapte bune care ne vor ajuta să dobândim acea fericire și împlinire, însă nu oricum ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca tot ceea ce facem noi astăzi, să fie făcut doar cu intenția de a-i sluji pe ceilalți și împărăția lui Dumnezeu și nu pe noi înșine. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}