Mt 8, 27-29
O prințesă complet diferită
Există o poveste despre sfânta Clara, pe care o comemorăm astăzi, care spune că în momentul în care a depus profesiunea perpetuă, ea deja avea vârsta de 30 de ani, și că la acea vârstă ea deja reușise să oprească armatele barbare din a distruge micuțul orășel Assisi. Când a văzut că armatele se apropie, sfânta Clara a fugit în capelă și s-a prosternat în fața lui Isus din preasfântul Sacrament și a și început să se roage pentru protecția orășelului Assisi. A auzit vocea lui Isus ieșind din monstranță, care a asigurat-o spunându-i, Mereu te am în grija mea. Clara a luat monstranța în mâinile ei și a ridicat-o în fața armatei, la vederea ei armata s-a umplut de frică și a fugit din fața acelui orășel.
Acesta e motivul pentru care toate statuile și imaginile cu sfânta Clara o arată ținând în mână o monstranță.
Această poveste este o istorie a unei persoane care a avut o iubire imensă și o devoțiune deosebită față de preasfânta Euharistie, adică sfânta Clara. Spre finalul vieții ei, când devenise prea bolnavă pentru a mai putea participa la sfânta Liturghie, Duhul Sfânt proiecta sfânta Liturghie pe peretele camerei sale pentru ca ea să se poată uita și participa din camera ei. Acesta e motivul pentru care sfânta Clara a fost declarată patroana televiziunii.
Prima lectură pe care am auzit-o astăzi, din scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni e atât de potrivită acestei comemorări a sfintei Clara. Paul ne-a vorbit și îndemnat să uităm ce e în spatele nostru și să privim la ce se află în fața noastră. Sfânta Clara s-a născut într-o familie extrem de înstărită. Ar fi putut foarte bine să se căsătorească cu un pețitor foarte bogat și să trăiască în lux și confort întreaga ei viață. Însă această femeie atât de frumoasă a ales să îl urmeze pe Domnul în sărăcie, castitate și ascultare ca călugăriță de clauzură. A renunțat la absolut tot pentru a-l putea urma pe Isus și pentru a putea deveni sfânt.
De fapt, printre primele femeii care i s-au alăturat sfintei Clara în mănăstire, au fost și femei care erau potrivite să se căsătorească cu duci și regi. Însă toate au ales să urmeze exemplul sfintei Clara de a-l urma pe Cristos cel sărac. Agneza, prințesa Boemiei, a rupt logodna ei cu împăratul Frederic al II-lea pentru a se alătura mănăstirii Clarei din Praga.
Ideea de a intra în mănăstire pentru a duce o viață de rugăciune și de comuniune fericită cu Domnul este atât de străină multora din ziua de astăzi. Cultura noastră modernă infectează tinerele fete cu o minciună conform căreia nu pot fi fericite decât dacă se căsătoresc, au case mașini, bani, și trăiesc într-o viață cât mai bună dacă nu chiar luxoasă, cât mai asemănător e posibil cu o prințesă.
Însă vedem astăzi în sfânta Clara că această idee nu există. Ea s-a măritat cu un rege, un rege sărac, care a suferit și a murit pentru ea. Astăzi, sfânta Clara ne amintește tuturor că cea mai mare fericire în această viață și în viața ce va veni se găsește numai în deplina și intima comuniune cu Isus Cristos.
Și voi încheia cu cuvintele pe care sfânta Clara le-a scris acestei prințese Agneza. Sunt plină de bucurie și fericire, pentru că cu toate că ai fi putut să te bucuri de măreția, demnitatea și onoarea acestei lumii, tu ai ales să respingi toate aceste lucruri. Păstrează în inimă această dorință arzătoare de a te uni cu Cristos cel sărac și răstignit. Ce schimb minunat și demn de laudă! Să părăsești lucrurile acestei lumi, pentru cele veșnice, pentru a putea dobândi viața veșnică.
Să ne rugăm astăzi ca prin mijlocirea sfintei Clara și noi să lăsăm lucrurile acestei lumi și timp, pentru cele veșnice. Amin
