Lc 6,12-19
Alegerea celor doisprezece
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus a plecat pe un munte pentru a se ruga întreaga noapte Tatălui său. Iar asta fiindcă ziua următoare era una extrem de importantă, aceea în care îi numise pe cei doisprezece apostoli ai săi. Dacă stăm să privim la acești doisprezece bărbați pe care i-a ales Cristos, vom observa că nu erau persoane excepționale sau ieșite din comun. Nu erau extra calificați precum Iuda Iscarioteanul, care se ocupa de punga lor cu bani. Pur și simplu au fost aleși.
Însă, de ce oare Isus, Fiul lui Dumnezeu trebuia să își petreacă întreaga noapte în rugăciune? El este Dumnezeu prin urmare nu avea de ce să se roage. Noi suntem cei care avem nevoie atât de mult de rugăciune iar asta fiindcă suntem ființe umane, prin urmare nu suntem perfecți. Isus dorește să ne arate că rugăciunea este foarte importantă în relația noastră cu Dumnezeu. Dacă Isus însuși a avut nevoie atât de mult de legătura sa cu Dumnezeu, cu atât mai mult avem noi nevoie de a sta și de a fi mereu în legătură cu Dumnezeu. Va trebui să ne rugăm mereu, după cum o făcea și Isus de fiecare dată când avea loc un eveniment important dar mai ales înainte de a lua decizii importante în viața sa sau a altora. Va trebui să ne consultăm mai întâi cu Dumnezeu, iar asta pentru a arăta că dorim să facem totul, nu prin voința noastră și pentru a duce la îndeplinire voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate atașamentele noastre în viață și marele noastre fapte pe care le vom face vor trebui atribuite lui Dumnezeu.
După această rugăciune a sa Isus i-a chemat pe cei doisprezece pe nume. Misiunea lor nu era aceea de a atrage oameni la ei înșiși ci acea de ai îndrepta pe toți ceilalți spre Cel care i-a trimis pe ei, Dumnezeu Tatăl prin Isus Cristos. Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi pe nume la o misiune însă el nu ne forțează să răspundem. Atunci care să fie misiunea noastră de zi cu zi ca și creștini?
Am dat zilele acestea pe internet de un mesaj intitulat Cele șapte urcușuri ale vieții, care pentru mine personal reprezintă și o misiune zilnică pentru fiecare dintre noi. Aceste șapte urcușuri zilnice ale vieții sunt:
- Trezește-te! – Decide-te să ai zi bună. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa (Ps 118,24).
- Îmbracă-te! – Cel mai bun mod de a te îmbrăca e de a zâmbi. Un zâmbet este un mod inexpresiv de a-ți îmbunătăți aspectul. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă, se uită la inimă (1Sam 16,7).
- Taci! – Spune lucruri frumoase și învață să asculți. Ascultă sfatul și primește disciplina, ca să devii înțelept în cele din urmă ale tale (Prov 19,20).
- Ridică-te! – Pentru ceea ce crezi. Apără ceva sau vei începe să crezi orice. Să nu ne lăsăm obosiți de a face binele, căci la timpul potrivit vom culege, dacă nu ne vom lenevi. Așadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor… (Gal 6,9-10).
- Privește! – La Domnul. Toate le pot face prin Cristos care mă întărește (Fil 4,13).
- Mergi! – Spre ceva mai înalt. …căutați cele de sus unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu (Col 3,1).
- Înalță! – Rugăciunea ta. Nu vă îngrijorați pentru nimic; în schimb rugați-vă pentru tot (Fil 4,6).
În încheiere vă invit să ține-ți minte aceste șapte urcușuri ale vieții și să facem din ele, ca și creștini, misiunea noastră de zi cu zi dar mai ales să adăugăm acestei misiuni cei pe cea a celor doisprezece apostoli, adică: Rugăciunea, Mărturisirea de credință, atenția, proclamarea evangheliei, Iertarea sau împăcarea. Amin
