Lc 14,25-33
Urmarea lui Isus
Nathan C. Schaeffer în cartea sa intitulată La finalul vieții, a spus că la finalul vieții, întrebarea nu va mai fi Cât de mult ai primit? Ci va fi Cât de mult ai dat?
Nu va mai fi Cât de mult ai câștigat? ci va fi Cât de multe ai făcut?
Nu va mai fi Cât de mult ai salvat? ci va fi Cât de multe ai sacrificat?
Va fi Cât de mult ai iubit și ai slujit? și nu Cât de mult ai cinstit!?
În pasajul evangheliei de astăzi, în momentul în care o mare mulțime îl urma pe Isus, El simte că cerințele discipolilor nu sunt îndeplinite. Așa că îl auzim spunând două parabole, invitându-ne să ne luă crucile și să îl urmăm. Sfântul Luca se referă aici la o urmare foarte apropiată, sau altfel spus la o urmare la propriu a lui Isus, în suferință și moarte. Însă din aceste trei parabole învățăm trei cerințe mari a uceniciei, a urmării lui Isus.
Mai întâi trebuie să ne stabili prioritățile. Prin acest pasaj evanghelic învățăm că o mare mulțime călătorea cu Isus însă aveau multe alte priorități și motive. De exemplu, ei l-au urmat pe Isus fiindcă ei l-au văzut că hrănea mulțimile și așteptau să fie hrăniți; auziseră de abilitățile lui și așteptau o oportunitate de a-l aborda și aștepta ca și si să fie vindecați. Trist însă e faptul că doar puțini dintre ei erau cu adevărat angajați lui și învățăturilor sale. Prin urmare, noi trebuie să ne stabilim propriile priorități și să nu permitem lucrurilor să stea în calea a ceea ce noi am putea considera important.
Bratt Blair făcuse la un moment un calcul al modului în care decurge viața unui om până la vârsta de 70 de ani. Numerele la care ajunsese el sunt următoarele: somn (23 ani sau 32.9%); muncă (16 ani sau 22.8%); TV (8 ani sau 11.4%); mâncare (6 ani sau 8.6%); călătorii (6 ani sau 8.6%); plăceri (4.5 ani sau 6.5%); boală (4 ani sau 5.7%); haine (2 ani sau 2.8%); religie (256 zile sau .07%).
A doua cerință trebuie să socotim costul. Donald William Dotter spusese că pentru a putea fi în stare să trăim o viață plină și fericită trebuie să fim capabili să socotim costul în aproape toate zonele din viața noastră. Căsătoria este unul dintre acele instituții care necesită un cost personal mai mare. Iar asta fiindcă soțul și soția sunt de acord să stea împreună unul cu celălalt, la bine, și la greu, în sărăcie cât și în bogăție, dar mai ales până moartea îi va despărți. Tot la fel și cu părinți care au copii, părinți ar trebui să fie răbdători și să aprecieze copii lor mult mai mult. Iar asta fiindcă sunt prea mulți copii singuri și neglijați și privați cu părinți care nu au făcut aceasta.
A treia cerință, trebuie să plătim prețul. Isus a spus discipolilor săi: Trebuie să îți iei crucea și să mă urmezi. Ce sa întâmplat cu cei doisprezece apostoli? Aproape toți au plătit prețul. Andrei a murit pe cruce; Simon a fost crucificat; Bartolomeu a fost jupuit de viu; Iacob (fiul lui Zebedeu) a fost decapitat; celălalt Iacob (fiul lui Alfeu) a fost bătut până la moarte; Toma a fost străpuns cu o suliță; Matias a fost bătut cu pietre iar apoi decapitat; Matei a fost străpuns cu o sabie; Petru a fost crucificat cu capul în jos; Tadeu a fost străpuns mortal cu mai multe săgeți; Filip a fost spânzurat. Doar Ioan a fost singurul care a rămas nemartirizat însă a trăit în exil pe o insulă mică din mijlocul mării Mediteraneene. Aceasta înseamnă că creștinismul nu este o religie de Duminică. Este o continuă foame după Dumnezeu dusă până la moarte dacă va fi nevoie. Ne zdruncină fundația, ne înăbușe prioritățile, sapă o groapă între noi și prieteni și familia noastră, ne face străini în această lume iar oameni strigă: săriți de pe fix!
Să reflectăm asupra acestor cuvinte ce provin de la Martin Luther. El spunea: o religie ce nu dă nimic, ce nu costă nimic și care nu suferă deloc, nu valorează nimic. Amin
