Num 6,22-27
Gal 4,4-7
Lc 2,16-21
Maria, Mama lui Dumnezeu
Un an nou fericit! Astăzi la încheierea octavei Crăciunului, avem marea bucurie de a ne îndrepta atenția asupra mamei sale Maria, însă nu doar asupra ei ci și asupra fiului ei Isus. Cu toți cunoaștem multe nume diferite pe care le dăm uneori lui Isus, precum cea de Mântuitor, Cristos, Mesia, Domnul, Fiul Omului. Fiecare titlu în parte exprimă un aspect sau un mod în care îl înțelegem pe Isus Cristos. Tot la fel facem și cu mama sa Maria, îi dăm multe titluri, iar o astfel de listă destul de lungă o găsim și în Litania Lauretana. Astăzi noi celebrăm unul din aceste titluri ale Mariei, cea de Născătoare de Dumnezeu sau de Mamă a lui Dumnezeu. Acest titlu alături de cel de Preasfânta Fecioară sunt unele dintre cele mai vechi titluri ale Mariei. Dacă stăm să ne gândim, ne vom da seama că titlul de Mamă a lui Dumnezeu sau de Născătoare de Dumnezeu ne spune mult mai multe despre Isus decât o face cel de Mama noastră. Așa că întrebarea e, ce ne spune titlul de Născătoare de Dumnezeu despre Isus? Înseamnă că umanitatea și divinitatea lui Isus sunt unite în Cristos. Nu există un Isus uman separat de Isus divin, ci există doar un singur Isus cu două naturi, una umană și una divină, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Din moment ce există numai un Isus asta înseamnă că Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. A existat la un moment dat în istorie o neînțelegere în această problemă, prin secolul 5, neînțelegere care a făcut ca circa 500 de episcopi să se întâlnească în anul 431 la vestitul Conciliu de la Efes, în care au clarificat faptul că e normal și corect cu adevărat să îi dăm Mariei titlul de Mamă a lui Dumnezeu sau de Născătoare de Dumnezeu și de Preasfânta Fecioară fiindcă există numai un singur Isus cu ambele naturi, divină și umană. Chiar și înainte de acea lămurire, titlul de Născătoare de Dumnezeu a fost folosit de credincioși pentru a o descrie pe Maria. După această lămurire și clarificare a Conciliului din Efes, că e normal și corect să o numim pe Maria ca Născătoare de Dumnezeu, foarte multe bisericii au fost dedicate Fecioarei Maria, iar în 432, la un an după Conciliu, a început construcția Bazilicii Sfânta Maria cea Mare din Roma, care este prima ca importanță din lume, un adevărat refugiu Marian pentru pelerini.
Mamă a lui Dumnezeu! Unii poate că și-ar dori să știe dacă există vreo ceva în sfânta Scriptură, în Biblie, care să susțină acest titlu de Născătoare de Dumnezeu pe care l-au clarificat episcopi adunați la Conciliul din Efes. Da, asemenea multor altor adevăruri de credință, există afirmații în Scriptură care susțin acest titlu dat Mariei. Cel mai evident e cel din a doua lectură de astăzi, un fragment din scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni, una din primele lui scrisori, scrisă la doar două decenii după Isus, scrisă chiar înaintea evangheliilor. În fragmentul de astăzi am putut auzi, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie (Gal 4,4). Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul său Isus în lume iar Isus s-a născut din femeie. Această afirmație a sfântului Paul susține titlul de Născătoare de Dumnezeu; Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie (Gal 4,4). O altă afirmație care ne poate ajuta din Scriptură și care susține acest titlu dat Mariei e cea din evanghelia lui Luca, din momentul în care Maria a mers în vizită la Elisabeta, iar Elisabeta a strigat: Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? (Lc 1,43). Elisabeta a proclamat că Maria este Mama Domnului meu. E unul din cele mai apropiate titluri de cele de Născătoare de Dumnezeu fiindcă Dumnezeu a pregătit-o în mod deosebit pentru a fi un loc perfect în care Isus să crească timp de 9 luni înainte de a se naște. Această pregătire specială a Preasfintei Fecioare pentru a fi o mamă perfectă pentru Isus o numim ca Neprihănita Zămislire, sărbătoare pe care noi o celebrăm în ziua de 8 decembrie. După cum scria și un mare poet pe nume Wordsworth, că Maria este cu adevărat Unica mândrie a naturii noastre contaminate. Să îi mulțumim Preasfintei Fecioare pentru că a devenit Născătoare de Dumnezeu. Ar trebui să fim foarte bucuroși că o cinstim astăzi pe Preasfânta Fecioară ca Născătoare de Dumnezeu fiindcă suntem conștienți de iubirea ei pentru noi din toate acele momente în care a tot venit la noi pentru a ne ajuta în diferite locuri precum Lourdes, Fatima și altele. Însă și noi va trebui să o iubim la fel de mult, iar un mod foarte bun prin care îi putem arăta Preasfintei Fecioare că o iubim mult e prin a ne ruga Rozariul, rugăciune care e un dar minunat pe care il putem oferi zi de zi.
Am vorbit până acum despre textul pe care l-am auzit din scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni că Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie (Gal 4,4). Dar evanghelia? De ce avem parte de acest text evanghelic astăzi, despre momentul în care păstorași au venit în vizită la Isus, Maria și Iosif? Un lucru e clar că el se referă la Preasfânta Fecioară însă cred că motivul e acela că textul ne relatează ceea ce s-a întâmplat la opt zile după vizita păstorașilor, după nașterea lui Isus, la încheierea octavei, care e astăzi. Ne spune că în acea zi, Isus a fost circumcis și a primit numele Isus (Lc 2,21). Isus este numele pe care l-a primit de la arhanghelul Gabriel. Este un nume divin, nu un nume care să fie folosit cu disrespect sau într-un mod plin de blasfemie. E bine să ne amintim de sfințenia numelui lui Isus și de sfințenia tuturor titlurilor care i s-au dat, inclusiv cel de Cristos.
Până acum am aflat de ce am avut parte de acel fragment al lecturii a doua de astăzi și cel al evangheliei. Însă care e legătura lor cu prima lectură de astăzi? Acest text din prima lectură de astăzi e de fapt una din binecuvântările pe care preoți le foloseau în templul din Ierusalim în momentul în care îi binecuvânta pe oameni la încheierea liturgiilor:
Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine!
Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea! (Num 6,24-26).
Această binecuvântare este formată din trei părți, fiecare din ele e mai lungă decât precedenta și ne reamintește de binecuvântarea noastră primită în numele preasfintei Treimi. Biserica a ales acest text pentru noi astăzi, această binecuvântare, pentru ca la începutul acestui nou an să cerem împreună de la Dumnezeu binecuvântarea sa, iar cuvintele pe care preoți le invocau asupra poporului lor din templu sunt un ecou al rugăciunilor noastre făcute lui Dumnezeu astăzi, ca bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze în acest an pe care l-am început. Textul din prima lectură de astăzi se încheie cu Dumnezeu care spune că acesta este modul în care preoți trebuie să invoce numele său asupra poporului Israelit iar el ăi va binecuvânta (Num 6,27). Cu alte cuvinte, în momentul în care preoți binecuvântează poporul, Dumnezeu e cel care dă binecuvântarea. Dumnezeu onorează acea binecuvântare dată de preoți lui. Iar pentru noi astăzi asta înseamnă că ori de câte ori suntem binecuvântați de un preot catolic noi suntem binecuvântați de Isus fiindcă preoți sunt părtași la preoția lui Isus. Fiecare sfântă Liturghie se încheie cu binecuvântarea dată de preot iar toți cei care pleacă mai devreme de la sfânta Liturghie, pe lângă faptul că ne amintește de Iuda care a plecat mai devreme de la ultima cină, acea persoană pierde binecuvântarea preotului care de fapt e binecuvântarea lui Isus însuși.
În încheiere să nu uităm că acum când începem acest nou an, noi o venerăm pe Maria ca Născătoare de Dumnezeu, ca cea care a fost pregătită de Dumnezeu pentru a fi o mamă perfectă, adică fără de păcat pentru Isus, un loc în care Isus să poată crește timp de nouă luni până la nașterea sa, Unica mândrie a naturii noastre contaminate. E cu adevărat corect să o numim Născătoare de Dumnezeu sau Mamă a lui Dumnezeu fiindcă există doar un singur Isus cu ambele naturi, umană și divină. Să cerem astăzi de la Dumnezeu să binecuvânteze anul care îl avem în față prin cuvintele pe care Dumnezeu însuși le-a lăsat preoților pentru a le folosi în templu:
Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine!
Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea! (Num 6,24-26). Amin
