Mt 19, 16-26
Dacă vrei să fii desăvârșit
Primi creștini au văzut deșertul ca pe un loc în care poți învăța să te renegi pe tine și să îl iubești pe Dumnezeu mai presus de toate. Cristos însuși s-a dus în deșert pentru a se ruga și posti. Sfântul de astăzi, mai este numit și Anton al deșertului fiindcă, după cum ne vom ruga și în rugăciunea zilei, l-a slujit pe Dumnezeu printr-un mod de viață minunată în deșert.
Mare parte din ceea ce cunoaștem despre viața sfântului Anton o știm din biografia sa scrisă de sfântul Atanasiu. Anton s-a născut dintr-o familie de părinți înstăriți în partea de sus a Egiptului prin anul 251. După moartea lor a moștenit întreaga avere a familiei. Participând la sfânta Liturghie într-o zi, a auzit cuvintele Evangheliei¸ Dacă dorești să fii desăvârșit, mergi, vinde tot ce ai și dă săracilor. Abia apoi vei avea o comoară în ceruri. Anton le-a spus discipolilor săi, câțiva ani mai târziu, că a fost ca și cum Cristos a rostit acele cuvinte expres pentru el. Că în acel moment a fost inspirat să ia aceste cuvinte și să le pună în practică literalmente.
Anton a renunțat la o parte din averea familiei în favoarea celor din jurul lui, apoi a vândut ceea ce a rămas, iar bani primiți i-a donat săracilor, și-a pus sora într-un grup de fecioare creștine care să o educe, și a devenit un discipol al unui eremit din deșert, dedicându-se el însuși lui Dumnezeu. Prima perioadă petrecută în deșert a fost de 13 ani de zile. Chiar dacă a căutat singurătatea cu Dumnezeu în deșert, un grup de eremiți tot s-au adunat în jurul lui, și a devenit părintele lor spiritual, sau abate, astfel începând viața monahală așa cum o cunoaștem noi astăzi.
Dorești să fii desăvârșit? Aceasta este o întrebare care se duce până la rădăcina existenței noastre! E o problemă și o întrebare cu care va trebui să se confrunte fiecare persoană umană. Doresc să fiu perfect? Sunt eu dispus să fac tot ceea ce trebuie pentru a putea atinge perfecțiunea? Pentru unii oameni răspunsul este nu. Multora nu le pasă de perfecțiune fiindcă nu doresc ca cineva să le spună că ei nu sunt perfecți. Ei nu doresc să renunțe la imperfecțiunile morale datorită faptului că implică efort, ei nu doresc să crească virtute sau să își hrănească propriile lor daruri spirituale.
Pentru noi creștini însă, răspunsul trebuie să fie întotdeauna da. Doresc să fiu perfect, Isuse arată-mi te rog calea. Pentru mulți creștini, calea perfecțiunii stă în a ne pune credința în practică în viața noastră particulară de zi cu zi, în familia noastră, în viața noastră socială. Va trebui să practicăm răbdarea la muncă, și iertarea, ba chiar să învățăm să ne îmbrățișăm suferințele în unire cu Domnul
Pentru unii creștini, calea perfecțiunii îi poate conduce în deșert sau în mănăstiri. Perfecțiunea îi conduce la o rugăciune mai intensă, la mortificări și la detașare de plăcerile lumești, pe care lumea le consideră atât de importante.
Nu fiecare dintre noi poate sau ar trebui să meargă într-un deșert fizic, însă cu siguranță va trebui să aibă ceva din acea deschidere a deșertului în fiecare dintre noi, acea detașare, ba chiar o neîncredere față de confortul material și o disponibilitate de a învinge toate slăbiciunile trupului prin a învăța tăria duhului într-o comuniune deplină cu Dumnezeu.
Cu această sărbătoare a sfântului Anton abate, ni se amintește de invitația de a îmbrățișa evanghelia cu o totală angajare dar ca să fie umplută și cu o profundă bucurie. Inspirați de harul de a-l urma pe Cristos cu o inimă pură și liberă, Anton a renunțat la toate bunurile sale pentru cei săraci, și a învins slăbiciunea trupului cu puterea spiritului, a trăit într-o profundă comuniune cu Dumnezeu într-o solitudine austeră a deșertului.
Să ne rugăm ca sfântul Anton abate să ne inspire mereu și să ne ajute cu mijlocirea sa cerească în căutarea perfecțiunii pentru care am fost făcuți, în unirea vieții noastre mai pe deplin cu Cristos. Amin
