Mt 25,31-46
Judecarea națiunilor
Sfântul Augustin spusese: Sunt două tipuri de oameni fiindcă sunt două tipuri de iubire. Una este sfântă iar cealaltă este egoistă. Una e supusă lui Dumnezeu iar cealaltă se străduiește să îl egaleze.
Textul evangheliei de astăzi ne oferă o imagine a ceea ce se va întâmpla în ziua judecății finale. Însă întrebarea este, de ce oare este plasat acest pasaj evanghelic la începutul Postului Mare? Iar un răspuns ar putea fi fiindcă, Biserica dorește să ofere un stimul pozitiv convertirii noastre și angajamentului nostru. Biserica ne reamintește că Domnul însuși se va întoarce cu siguranță, ca și judecător suprem la sfârșitul lumii. Cu toți vom fi judecați în mod individual, singuri, pe baza iubirii pe care am avut-o și pe care am împărtășit-o sub forma faptelor de milostivire. Oile, după cum vom auzi în textul evangheliei, vor moșteni viața veșnică fiindcă ele au răspuns nevoilor reale ale celorlalți, în timp ce capre vor moșteni osânda veșnica fiindcă nu au răspuns la nevoile aproapelui lor care se afla în nevoie.
În ziua judecății separarea va fi inevitabilă. Ziua judecății finale îi va dezvălui pe care au avut o adevărată compasiune și milostivire față de aproapele lor. Dumnezeu ne va judeca nu doar pentru relele pe care le-am făcut ci și pentru ceea ce nu am reușit să facem. Acesta este motivul pentru care Isus ne învață astăzi o lecție foarte importantă despre iubirea pe care trebuie să o avem față de aproapele nostru și pentru responsabilitatea pe care o aveam față de ei.
Parabola din textul evangheliei de astăzi este asemănătoare cu cea a lui Lazăr și a omului bogat. Omul bogat l-a lăsat pe Lazăr să moară pe treptele casei lui, care nu dorea nimic altceva decât să se hrănească cu ceea ce cădea de pe masa lui, însă bogatul nu a dorit să îi ofere nici măcar asta. Am dat zilele acestea de o poveste despre sfântul Martin de Toures (secolul 4), un soldat roman tânăr care era în căutarea credinței creștine și care a întâlnit un cerșetor fără haine care cerea ajutorul lui pentru a se apăra de gerul de afară. Martin s-a oprit și și-a tăiat haina în două și a dat jumătate de ea cerșetorului. În acea noapte a visat curtea cerească cu Isus în mijloc îmbrăcat în jumătatea lui de haina. Unul dintre îngeri prezenți l-a întrebat: Stăpâne, de ce porți aceea haină rea? Isus a răspuns Slujitorul meu Martin mi-a dat-o. Iar ca și consecință a acestei viziuni Martin a mers și a fost botezat.
Isus se așteaptă ca noi să îl găsim sub vălul umanității sale chiar și atunci când acea umanitate era plină de sânge și se zbătea în agonie. Însă el dorește și ca noi să îl întâlnim în ceilalți oameni. Indiferent de cât de dezgustători pot fi unii oameni, Isus se identifică pe el însuși cu cei care au nevoie să fie slujiți. Mai ales aici la noi în țară, zi de zi Isus se identifică pe el însuși cu cei pierduți, cu cei din urmă și cei mai de jos, este călcat în picioare pe străzi, batjocorit de toți, dar mai ales se identifică cu cei săraci. Indiferent de ceea ce le-am făcut lor, Isus spune că de fapt lui i-am făcut (v.40). Sfânta Maică Tereza de Calcuta a spus-o foarte frumos că Uneori săracul nostru popor a trebuit să moară de foame, și nu din cauza că Dumnezeu nu a avut grijă de ei, ci fiindcă tu și cu mine…nu am fost instrumente ale iubirii în mâinile lui Dumnezeu, fiindcă noi nu l-am recunoscut pe Cristos atunci când Cristos a venit la noi în acele haine zdrențuroase.
Dumnezeu atât de milostiv și bun cu noi. Îl tratăm noi oare, pe aproapele nostru, cu aceiași milostivire și iubire pe care am primit-o de la Cristos? Amin
