2Sam 7,4-5.12-14.16
Rom 4,13.16-18.22;
Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)
Astăzi avem bucuria de a celebra sărbătoarea sfântului Iosif, soțul preasfintei Fecioare Maria și patronul universal al Bisericii.
Cine a fost sfântul Iosif? Ce anume știm despre sfântul Iosif? Mare parte din ceea ce cunoaștem despre el găsim în prima și în a treia evanghelie, adică la Matei și Luca.
Conform sfintei Scripturi, la câteva luni înainte de Buna vestire, Iosif s-a stabilit la Nazaret (Lc 2,4). Din aceiași sursă aflăm că el era un tâmplar, soțul preasfintei Fecioare Maria și tată purtător de grijă a lui Isus (Mt 13,55; Mc 6,3).
În momentul în care Iosif s-a logodit cu fecioara Maria, el a aflat că ea era deja însărcinată. Nedorind să provoace un scandal public, a considerat să o lase în secret (Mt 1,19). Însă un înger al Domnului i-a apărut într-un vis și i-a spus că nu trebuie să îi fie frică să o ia pe Maria de soție fiindcă copilul pe care ea l-a zămislit este prin puterea Duhului Sfânt (Mt 1,20). Prin urmare, după cum bine știm deja cu toți, Iosif a luat-o apoi pe Maria ca soție (Mt 1,24).
Din aceste evenimente putem spune că Iosif a fost alegerea lui Dumnezeu, ca el să fie tată purtător de grijă pentru Isus. Iosif era un om drept și respectabil (Mt 1,19). Iar dacă ținem cont și de învățăturile asupra fecioriei Mariei, putem spune că relația dintre Iosif și ea a fost una de căsătorie castă.
După cum ne învață și sfânt Scriptură, Iosif a avut parte de multe neliniști în viață după cum avem și noi parte. În momentul în care el s-a dus cu Maria la Betleem pentru a se înregistra: Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască (Lc 2,6). Și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei (Lc 2,7).
Apoi în momentul în care Iosif și cu Maria s-au dus la Ierusalim pentru a-l prezenta pe Isus Domnului, el a auzit ceea ce bătrânul Simeon a spus despre copil, Iosif și Maria au rămas uimiși la cele auzite despre el (Lc 2,33).
După prezentarea lui Isus la templu putem observa marea încercare a lui Iosif, când un înger al Domnului i-a apărut în vis. Îngerul i-a spus lui Iosif să ia copilul și pe mama lui și să fugă în Egipt unde trebuia să rămână până când i se va spune că se poate întoarce. Fiindcă Irod îl căuta pe pruncul Isus pentru al ucide (Mt 2,2). Ascultând de înger în acea noapte, Iosif o i-a pe Maria și pe Isus și se duc în Egipt (Mt 2,14). Această fugă în Egipt a avut și rolul de a proteja regalitatea lui Isus.
Ultima mențiune a sfântului Iosif în Biblie a fost în acel moment în care Isus avea deja 12 ani și când sfânta Familie își făcea pelerinajul tradițional în cetatea Sfântă. Acesta e momentul în care Isus a rămas în urmă la templu fără ca părinți lui să știe despre asta. Timp de trei zile și trei nopți Iosif la căutat pe Isus plin de neliniște (Lc 2.41-8). Nu doar că a trebuit să se confrunte cu pierderea copilului său adoptiv Isus, ci a trebuit să suporte și neliniștea Mariei care era atât de îngrijorată încât nu putea să doarmă nici măcar noaptea. Putem spune că aceasta a fost cea mai mare cruce pe care sfântul Iosif a trebui să o poarte.
Pe lângă toate acestea, unele pasaje biblice fac referință la Isus ca la Fiul lui Iosif (In 1,45. 6,42. Lc 4,22). Toate acestea confirmă faptul că Iosif a fost Tatăl purtător de grijă a lui Isus.
Sărbătoarea sfântului Iosif poate fi datată abia încă din secolul 4 în Biserica din Est. Această sărbătoare se putea găsi în ziua de 20 iulie în vechiul calendar copt care se află și astăzi în posesia Bisericii.
În anul 1621, papa Grigore al XV-lea a declarat sărbătoarea sfântului Iosif ca o sărbătoare de poruncă. În anul 1726, papa Benedict al XIII-lea a introdus numele sfântului Iosif în litania tuturor sfinților. Și într-un final, în luna decembrie a anului 1870, conform dorinței episcopilor și a tuturor credincioșilor, papa Pius al IX-lea a declarat că Iosif este Patronul Bisericii Universale.
Ținând cont de tot ceea ce am vorbit până acum putem spune că recunoașterea pe care a primit-o sfântul Iosif în Biserică a fost una progresivă, și clar ne egală cu cea a preasfintei Fecioare Maria, de-a lungul secolelor.
Dacă trecem la cele trei lecturi de la această sfântă Liturghie vom descoperi alte lucruri minunate despre sfântul Iosif. Prima lectură de astăzi ne vorbește despre Yahweh ca fiind Tatăl divin al fiecăruia dintre noi, al poporului său. Cea de-a doua lectură ne vorbește despre părintele nostru spiritual Abraham. Iar evanghelia ne vorbește despre descendența părintelui nostru spiritual, sfântul Iosif.
Apoi tot din prima lectură de astăzi dar și din alte pasaje biblice aflăm că sfântul Iosif era de descendență regală. El era un descendent al regelui David. Sfântul Iosif s-a născut în acel timp în care poporul iudeu nu mai avea un rege care să îi conducă. Sfântul Iosif a fost un rege fără tron și fără o coroană.
Prin căsătoria sa cu preasfânta Fecioară Maria și prin adoptarea Domnului nostru Isus Cristos ca copil al său, sfântul Iosif și-a înmânat propria regalitate lui Isus. Prin sfântul Iosif, Isus a devenit în mod legal regele de drept al acestei lumii, dar mai presus de toate regele Împărăției lui Dumnezeu.
Un alt lucru de menționat e faptul că ori de câte ori vorbim despre împărăția lui Dumnezeu noi de fapt vorbim despre două tipuri de împărății.
Prima dintre ele, e împărăția acestei lumi. Dumnezeu mereu a fost regele acestei lumi. El s-a făcut pe drept regele poporului său după cum ne învață și sfânta Scriptură. În zilele lui Samuel, poporul lui Dumnezeu a spus, Dă-ne un rege care să guverneze asupra noastră (1Sam 8,6).
Ca și răspuns la aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi spune; căci nu pe tine te respinge, ci pe mine mă respinge ca să nu mai fiu rege peste ei (1Sam 8,7). Prin urmare, Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Ascultă-le glasul şi fă-le un rege!” (1Sam 8,22).
Astfel, Împărăția lui Dumnezeu Tatăl asupra pământului a fost condusă de un om ales de Dumnezeu pentru o anumită perioadă de timp în zilele Vechiului Testament. Domnul Dumnezeu, care odată a domnit asupra poporului său de pe pământ în zilele lui Samuel, și-a redobândit din nou regalitatea sa divină prin Isus Cristos. Prin Iosif care li-a cedat regalitatea lui Isus, aceasta a fost realizată.
Cât despre împărăția spirituală a lui Dumnezeu, ea a fost pierdută în fața Satanei prin păcatul lui Adam din grădina Eden. După acest moment, Satana a devenit prințul acestei lumi. Prin moartea pe cruce, Isus a recâștigat împărăția spirituală a lui Dumnezeu. Vorbind despre propria sa moarte Isus a spus: Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară (In 12,31). După cum ne spune și cartea Apocalipsului: Şi s-a făcut un război în cer: Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu dragonul; şi dragonul a luptat împreună cu îngerii lui, dar n-a avut putere şi nu s-a mai găsit locul lor în cer (Ap 12,7-8).
Sub protecția sfântului Iosif, Isus a realizat misiunea sa pe pământ și a recâștigat Împărăția sa în cer prin propria sa moarte pe cruce. Prin descendența regală a sfântului Iosif, Isus a realizat misiunea sa pe pământ de recâștigare și a Împărăției sale pământești.
Mare parte dintre noi cunosc foarte puține despre sfântul Iosif, și adesea îl vedem ca pe un om bătrân care a protejat-o pe fecioara Maria, însă astăzi am văzut că sunt multe mistere ascunse la viața lui. Iar pentru a putea percepe toate aceste mistere ce țin de viața lui va trebui să ne întrebăm pe noi înșine: De ce l-a ales Dumnezeu pe Iosif și nu pe altcineva? Iar asta fiindcă, prin Iosif, omenirea l-a restabilit pe Dumnezeu ca adevăratul lor rege, o regalitate care îi aparținea lui de drept. Amin
