Ex 3, 1-8a.13-15
1Cor 10, 1-6.10-12
Lc 13,1-9
Povestea un preot că într-o bună zi pe când se întorcea acasă, s-a întâlnit pe drum cu unul din membri unei comunități ecleziale din acea localitate. Aceasta i-a spus preotului că chiar înainte de a celebra sărbătoarea patronului comunității lor, unii dintre membri acelei comunități ecleziale au decis să meargă la discotecă ca formă de strângere de fonduri pentru a putea îmbunătăți capela lor, chiar dacă reprezentatul lor nu a fost de acord cu această idee. Alți membri ai comunității ba chiar le spusese să nu se ducă însă în ciuda tuturor acestor obiecții ei tot s-au dus, iar planul cu discoteca a fost pus în aplicare. Ceea ce s-a întâmplat apoi, conform acestei persoane, în acea noapte cu discoteca a veni o ploaie torențială. Și-au primit pedeapsa pentru ca s-au dus la discotecă, spunea aceasta. Ori de câte ori avem parte de unele accidente sau tragedii personale, le considerăm ca pe o pedeapsă sau ca pe o judecată ce vine de la Dumnezeu?
Dacă stăm să privim în jur, vom observa că natura are un mod automat de a se confrunta singură cu cei care abuzează de echilibrul natural al vieții. Ea funcționează pe legea cauzei și a efectului. De exemplu, atunci când o persoană mănâncă prea mult, automat va avea probleme cu stomacul sau va începe să sufere de obezitate. Dacă bea sau fumează prea mult, își va pune în pericol sănătatea. Dacă se va apuca de droguri interzise, va avea parte de dependență.
Viața morală are și ea parte de această lege a cauzei și a efectului. Dacă un om se duce la prostituate cu siguranță se va alege cu SIDA, sau va contracta boala Imun-o suficienței AIDS sau multe alte boli venerice. Dacă începe să umble cu persoane rele precum mafia sau criminali sau alți asemenea, atunci va ajunge să fie omorât de proprii săi așa ziși prieteni sau dacă nu chiar de lege.
În momentul în care vulcanul Etna din sudul Italiei, a erupt din nou luna trecută, aruncând în aer o coloană de fum gros înaltă de opt km, împreună cu lavă fierbinte și cu gaze, unii au considerat că aceasta s-a întâmplat din cauza păcatelor grave ale oamenilor care se află în acele zone.
Apoi, în alte părți de pe glob, când un taifun a lovit cu brutalitate provocând inundații grave și severe asupra unui oraș și a satelor din jurul lui, dar și alte taifunuri care au devastat alte orașe și provincii, unii oameni au atribuit aceste taifunuri distructive pe răzbunarea lui Dumnezeu asupra oamenilor care încă refuză să se căiască. Iar exemplele pot continua la nesfârșit cu tragedii sau diverse boli grave din viața noastră sau a altora.
Însă întrebarea cu care aș dori să continui este, Toate aceste tragedii sau boli provin ele cu adevărat de la Dumnezeu? Dumnezeu ne-a oferit atât de multe ocazii în care noi putem face binele însă noi le tot evităm și le ignorăm. Oare ne va condamna și pedepsi Dumnezeu? Răspunsul lui Isus pentru această întrebare e un foarte mare DA! Însă pedeapsa noastră nu va veni de la El ci va veni de la noi fiindcă Dumnezeu e răbdător, fidel, iubitor, bun și va face tot ceea ce îi va sta în putință pentru a ne mai oferi o altă șansă. Dacă noi continuăm să fim încăpățânați, neascultători și răsfățați, atunci noi suntem cei vinovați pentru toate aceste tragedii de care avem parte.
Isus in textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre judecata, pedeapsă și răspunde la două situații particulare. Lui Isus i se spune despre crimele nemiloase ale unor galileeni de către soldați lui Pilat pe când aceștia se aflau chiar în timpul unei jertfe rituale din templul din Ierusalim. Victimele cel mai probabil erau niște agitatori politici sau cum le mai spunem noi rebeli sau protestatari agresivi.
Celălalt incident ținea însă de un accident de construcție care aparent a avut loc chiar în apropierea templului în timpul construirii unui apeduct. Aparent, acest proiect era unul urât de iudei fiindcă fondurile templului erau furate de Pilat pentru a-și finanța apeductul. Așa că cu siguranță acești oameni erau văzuți de restul iudeilor ca niște păcătoși pentru că au avut parte de un asemenea ghinion și că Dumnezeu e cel care i-a pedepsit.
Isus însă nu este de acord cu aceste credințe și concepte iudaice precum că toate tragediile și nenorocirile provin ca pedeapsă din partea lui Dumnezeu sau că dacă noi avem parte de noroc bun, atunci acesta e o recompensă de la Dumnezeu pentru o viață bună și corectă. Pentru evrei, dacă casa ta ardea până în temelii sau dacă ți se năștea un copil cu o boală mintală sau un defect fizic sau soțul tău murea de tânăr sau aveai o boală, atunci acestea erau semne că Dumnezeu te-a pedepsit pentru păcatele pe care le-ai comis. Însă Isus le spune NU! Nu trebuie să legăm păcatele de tragedii sau nenorociri.
Cine suntem noi să judecăm? Nu noi suntem cei care trebuie să judece oameni pentru păcatele lor. Numai Dumnezeu cunoaște cu adevărat ce este în inima omului. Acești oameni care au pierit nu erau păcătoși mai mari chiar și decât noi cei prezenți aici. Poate că erau mai sfinți decât noi. De asemenea, Dumnezeu nu este un Dumnezeu răzbunător, gata să pedepsească pe oricine încalcă legea sa. El este un Dumnezeu plin de compasiune care îi caută pe cei păcătoși.
Chiar și oameni din Vechiul Testament au acceptat enorm de greu faptul că tragediile și nenorocire provin de la Dumnezeu. Ei vedeau cum oameni răi prosperă și au văzut cum oameni buni sufereau și aveau parte de tot felul de boli.
Ba chiar putem să dăm fiecare dintre noi propriul său exemplu în care oameni buni suferă iar tragediile lor nu sunt deloc un rezultat al vrunui păcat secret. Apoi sunt oameni a căror păcate sunt văzute public de toți și totuși ei tot se bucură din plin de tot ceea ce le oferă viața. Un exemplu clar e chiar războiul din țara noastră vecină Ucraina. De ce oare au parte oameni de acolo de o asemenea tragedie și nenorocire? Fiindcă sunt păcătoși iar Putin, președintele Rusiei ar fi sfânt și îi pedepsește în numele lui Dumnezeu?
Un lucru e clar că toate aceste nenorociri și tragedii care au loc la fiecare dintre noi sunt o invitație din partea lui Dumnezeu la convertire. Zi de zi, creștinul trebui să privească în el însuși pentru a vedea dacă e drept în fața lui Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care Isus a spus astăzi de două ori, dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (v.3.5).
Cuvântul convertire tradus înseamnă să te întorci înapoi sau să te dai un pas înapoi. Înseamnă că persoana s-a îndepărtat de calea cea dreaptă și că va cădea într-un pericol de moarte dacă nu se întoarce. Înseamnă că trebuie să te întorci, să dai înapoi lui Dumnezeu ceea ce i se datorează lui. Iar el așteaptă roadele pe care noi le produce de la această întoarcere înapoi la El. nu e limitată sau măsurată de lacrimile pe care noi le vărsăm ci de roadele unei vieții reînnoite: iubirea, pacea, răbdarea, blândețea, generozitatea, credința, bunătatea și controlul de sine (cf. Gal 5,2), pe care noi le facem.
Inima este cea mai profundă parte la o persoană, ea este locul deciziilor din care emană acțiunile noastre. Scriptura face adesea referință la ea ca Ființa noastră cea mai profundă pe când noi o numim simplu inima. Ori de câte ori o convertire nu provine din inimă, din centrul ființei noastre, convertirea nu poate fi adevărată. E doar o slujire a buzelor fiindcă inima e departe de Dumnezeu. Iar convertirile nu sunt ușoare. Ea începe cu examinarea propriei persoane, un proces pe care nimeni nu îl poate face pentru tine și un proces pe care nu se va încheia niciodată, adică admiterea greșelilor noastre.
Și voi încheia cu ceea ce ne-a spus Isus astăzi, dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (v.3.5). Amin
