In 8, 51-59
Isus și Abraham
William P. Tuck într-una din predicile sale spusese intitulată Cu toți avem nevoie de rădăcini, vorbea despre un om care urcase pe un podium la o vestită convenție. Când stătea acolo și privea mulțimea, s-a întrebat, Îmi poate spune care cine sunt eu? El își pierduse memoria, fără nici o amintire a identității sale. Apelul său disperat fusese acesta: Cunoaște care cine sunt?
Identitatea lui Cristos este una dintre temele ce se regăsesc în textul evangheliei de astăzi. Iar asta fiindcă în acest capitol opt, la evangheliei lui Ioan, Isus afirmă patru lucruri importante despre el însuși. În primul rând că el este lumina lumii (v.12). Apoi că toți cei care primesc învățăturile sale vor fi eliberați (vv.31-32). Apoi e promisiunea că toți cei care păstrează cuvântul său nu vor muri în veci (v.51). Și ultimul că e că el preia numele divin Eu sunt și susține că este mai bătrân decât Abraham (v.58). Isus spusese că mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt. Isus face referință clară la numele propriu al lui Dumnezeu ca Yahweh, care, tradus din ebraică ar însemna Eu sunt cel ce sunt, nume care nu e menționat niciodată pe parcursul vieții, de către un evreu pios. Acesta este numele cu care Dumnezeu se identifică pe el însuși lui Moise la rugul aprins. Isus aplicase acest nume lui, aplicare care susținea de fapt că el e de natură divină. Această afirmație era una dintre cele mai mari, iar asta fiindcă prin ea Isus spunea că el e de origine divină și că este egal cu Dumnezeu. Cei care îl ascultau au înțeles perfect ceea ce spusese Isus, însă problema lor era că nu voiau să accepte, iar asta fiindcă era pură blasfemie. Iar blasfemia era pedepsită cu moartea conform cărții Leviticului (Lev 24,16).
Pentru noi însă este un lucru adevărat că Cristos este Dumnezeu și prin urmare El are tot dreptul să ne promită că oricine ține cuvântul său nu va vedea niciodată moartea. Doar Dumnezeu poate face astfel de promisiuni mari și apoi să le și împlinească. Prin urmare, în continuare vă invit să reflectăm asupra promisiunii lui Isus pentru a o putea pune în practică în viața noastră:
În primul rând, Isus a spus: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci» (v.52). Aceasta e o afirmație paradoxală, că nu va vedea moartea în veci, și cu siguranță pare destul de atractivă pentru noi fiindcă foarte mulți dintre noi fac atât de multe exerciții, alimentație rațională, controale regulate la medic, totul pentru a putea evita boala iar cu ea moartea. Însă Domnul făcea referință mai mult la moartea în duh, la moartea spirituală decât cea a trupului. Sfântul apostol Paul a dat o explicație foarte bună a ceea ce înseamnă această afirmație a lui Isus. Sfântul Paul spunea că noi purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru…. De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se trece, cel interior se înnoieşte din zi în zi (2Cor 4,10.16).
Sunt sigur că mulți dintre noi au avut ocazia să vadă ultimi ani din viața sfântului Papă Ioan Paul al II-lea. Cum trupul lui îmbătrânea tot mai mult și devenea tot mai fragil deși duhul său era atât de puternic. A păstrat cu credință cuvântul lui Cristos pentru ca în exemplul său, cuvintele sale, ochii săi și însăși persoana sa să comunice viața lui Dumnezeu din noi.
Și în ultimul rând, să păstrăm cuvântul său și să fim credincioși Lui fiindcă Dumnezeu nostru este un Dumnezeu, prin urmare nu are cum să spună minciuni. Cineva spusese că Isus este unul din cele trei lucruri: lunatic, mincinos sau Domn iar asta din cauza a ceea ce susținea El; chiar dacă unii nu acceptau că Isus este Dumnezeu și că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ci îl considerau doar ca pe un om mare sau pe cel mai mare om care a trăit vreodată, sunt complet lipsiți de rațiune. Dacă ei spun astfel de lucruri, pe de altă parte, spun că El este Domn și Dumnezeu fiindcă nu are cum să spună o minciună a ceea ce susține. Acesta e motivul pentru care, cu tot respectul față de părerea lor, dar celelalte secte sau religii care susțin că Isus este doar un om special, ei nu pot fi numiți cu adevărat creștini.
Așa că întrebarea cu care voi încheia este, Păstrăm noi cuvântul său? Iar asta fiindcă la fiecare pas pe care îl facem pe calea creșterii spirituale este un pas pe care îl facem spre păstrarea și spre îmbogățirea vieții divine pe care El ne-a dat-o. Amin
