Mt 28, 8-15
Plini de bucurie la Înviere!
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Maria Magdalena și cealaltă Marie au plecat de la mormântul gol al lui Isus cu frică însă pline de bucurie. Ce combinație fascinantă. Aceste două experiențe la o primă privire nu ar să se potrivească una cu cealaltă. Cum poți să îți fie frică dar în același timp să fii și plin de bucurie? Oare frica nu ar subjuga bucuria? Iar oare bucuria nu este mai mereu alungată de frică? Totul ține de ce fel de frică au avut parte aceste femei în acea dimineață de paște.
Se pare că frica de care au avut parte aceste femei a fost acea frică care face parte din ele șapte daruri ale Duhului Sfânt, darul sfintei frici. Nu e o frică în sensul normal al cuvântului, cea în care îți e teamă, tremuri și ești speriat rău. Ci mai degrabă este o frică care poate fi definită cel mai bine prin, uimire, minunare, adorare. Este un dar care le-a permis acestor femei să recunoască profunzimea a ceea ce experimentau în acele momente prezente. Erau uimite, fermecate, pline de bucurie și șoc sfânt, însă toate în același timp. Ele au avut parte de o experiență subită a realizării și a speranței uimitoare că Isus a învins moartea însăși. Erau probabil și un pic confuze însă și pline cu o credință care le-a lăsat cu convingerea că ceva extraordinar tocmai avusese loc.
Aceasta este experiența pe care trebuie să o avem cu toți astăzi. Astăzi, ne aflăm în cea de-a doua zi a octavei Pascale, sau cum mai e cunoscută la noi ca a doua zi de paște. Ceea ce înseamnă că astăzi celebrăm din nou Paștele. Celebrăm din nou și din nou paștele timp de opt zile consecutive ce se vor încheia cu Duminica Divinei Milostivirii. Prin urmare, aceste opt zile sunt zile în care noi va trebui să petrecem timp extra în încercarea de a pătrunde și de a experimenta aceleași experiențe pe care aceste femei sfinte le-au avut în momentul în care au descoperit că Isus nu se mai afla în mormânt. Va trebui să ne lăsăm pe noi înșine angajați în misterul învierii. Va trebui să îl vedem așa cum este el. Va trebui să încercăm să înțelegem aceste dar și uimitorul fapt că în învierea sa, Isus a distrus efectele păcatului. El a distrus moartea însăși.
Întrebarea e, înțelegem noi învierea lui Cristos? Cu siguranță că nu destul. E doar umilul adevăr pe care fiecare dintre noi va trebui să îl admită, că tot mai avem mult pentru a înțelege cum trebuie învierea. Va trebui să lăsăm nu doar adevărul învierii să ne cuprindă ci va trebui să lăsăm ca efectele învierii să ne schimbe cu desăvârșire. Va trebui să permite Învierii lui Cristos să intre în sufletele noastre și să ne invite să fim părtași la această viață nouă de astăzi.
Sfânta Scriptură ne mai spune că după ce aceste femei au părăsit mormântul, ele s-au întâlnit cu Cristos înviat. Acest fapt ne spune că atunci când l-au văzut pe Domnul, ele s-au apropiat, i-au îmbrățișat picioarele și i-au adus cinste. Nu e doar un simplu act de adorare și iubire. Acesta este un act de adorare și închinare prin care ele îi arată lui Isus că cred, ci mai mult, că ele îl adoră deja. Și noi va trebui să facem la fel.
Astăzi suntem invitați cu toți să reflectăm asupra uimitorului eveniment al învierii și să petrecem timp în această săptămână în această adorare umilă. Să ne aplecăm efectiv la pământ în omagiu adus înaintea Domnului înviat. Să facem efectiv asta. Probabil în tăcerea camerei noastre, sau în biserică ori în alt loc în care putem exprima acest act de adorare și de închinare din punct de vedere fizic și literalmente. Când vom face asta va trebui să ne permitem să fim față în față cu Domnul înviat. Să îl lăsăm pe el să înceapă să ne transforme viața mult mai profund. Amin
