In 10,22-30
Sărbătoarea dedicării templului
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus se afla la Ierusalim la sărbătoarea iudeilor numită a Înnoirii sau a momentului în care Templul a fost reconsacrat. Această sărbătoare celebrează dedicarea noului altar al templului din Ierusalim din anul 165 înainte de Cristos de către vestiți frați Macabei imediat după ce templul și altarul fusese profanate de către conducători seleucizi, dar în mod deosebit de către Antioh Epifanul al IV-lea. După această consacrare ei puteau din nou să aducă jertfe lui Dumnezeu. Iuda și frații lui au dat poruncă ca zilele dedicării noului altar ar trebui comemorate mereu cu bucurie și și mare fericire în fiecare an (1Mac 4,59). După mulți ani, această sărbătoare ce cădea în luna Decembrie avea să fie celebrată sau numită ca și Hanuka sau altfel spus sărbătoarea luminilor.
Textul evangheliei continuă apoi cu o alegorie din partea lui Isus a păstorului și a oii. Sărbătoarea dedicării este o reamintire a acelei libertăți recâștigată de către poporul evreu sub conducerea fraților Macabei. Acești luptători naționaliști au dat dovadă de faptul că au fost cu adevărat păstori buni, spre diferență de alți lideri, adică și marele preot din Ierusalim care fusese imediat de acord cu elenizarea poporului de partea păgânilor seleucizi.
Însă tot în textul evangheliei de astăzi am observat cu toți un alt lucru, că evrei i-au cerut lui Isus să le spună direct dacă el este cu adevărat Mesia, figura glorioasă așteptată de ei de atât de mult timp, care avea să conducă poporul împotriva tuturor dușmanilor lor. Fără ca să nege că într-adevăr el este Mesia, Isus a scos în evidență faptul că el este Păstorul cel bun care dă viață veșnică poporului său.
Un lucru e clar că dacă și noi dorim să îl înțelegem pe Dumnezeu, după cum au dorit evrei din evanghelia de astăzi, atunci ne aflăm și noi, asemenea lor într-o problemă destul de provocatoare. Cum poate oare o minte limitată să înțeleagă o ființă atât de infinită ca Dumnezeu? Cât de derutant ar fi dacă cineva s-ar declara ca fiind el însuși cu Dumnezeu?
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus a spus: Eu şi Tatăl una suntem (v.30). Prin această afirmație Isus s-a referit la faptul că El și Tatăl chiar sunt Una, literalmente. Însă poporul nu reușea să accepte asta. Pentru ei, Isus era un blasfemator! Creativitatea lui Isus a ieșit în evidență în acel moment în care, în loc să iese și să înceapă să le aducă diverse argumente evreilor pentru a le dovedi că El și Dumnezeu sunt Una, Isus a preferat să ocolească un pic totul. Isus a dorit să îi provoace pe evrei. În loc să le dovedească că el e Dumnezeu, Isus le-a lansat o problemă, a faptului că și ei sunt tot dumnezei!
Tot în evanghelia lui Ioan la același capitol de astăzi (10,34), putem citi o altă afirmație de a lui Isus care spusese: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? Isus a citat Psalmul 82,6 care spunea că: Eu am zis: „Voi sunteţi dumnezei! Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!”. Isus doar a scos în evidență adevărata natură a ființei umane, faptul că noi toți suntem copii ai lui Dumnezeu, a celui Preaînalt.
Dacă urmăm acest argument spre concluzia lui logică, atunci putem spune că toți suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu, dar și dumnezei! Dacă evrei nu au reușit să înțeleagă sau să accepte aceasta, atunci ei cel mai probabil nu au reușit să înțeleagă sau să accepte că Isus și Dumnezeu sunt Una.
Pentru mine personal, ca ființă umană, dacă spune că eu sunt fiul lui Dumnezeu, aceasta va avea un impact deosebit asupra vieții mele. Știu că sunt limitat și imperfect însă cred că provin de la o ființă infinită, de la Cel Preaînalt, ceea ce mă liniștește și mă asigură enorm. Doar cu un ochi al credinței putem accepta acest mare adevăr.
Faptul că Isus este proclamat ca fiind una cu Dumnezeu, o putem regăsi în mai multe locuri din sfânta Scriptură, precum Ioan 10,30, Galateni 2,20 unde și vedem cum sfântul Paul a declarat că Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Cu alte cuvinte, sfântul Paul a spus că : Isus și cu mine suntem Una. Sfântul Paul a avut în mod personal parte de experiența acestei unirii, când s-a aflat pe drumul său spre Damasc pentru a-i persecuta pe discipoli lui Isus. În Faptele Apostolilor (9,4-5) putem citi cum Isus îi spune lui Saul: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?” El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?” El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi…
În încheiere vă invit să spunem și noi împreună cu sfântul apostol Paul: Isus și cu mine suntem Una. Amin
