In 19,25-27 (Lc 2,33-35)
Maria plânge cu noi și pentru noi
Această sărbătoare minunată ne invită să pătrundem în durerile Mariei la picioarele crucii. Maria nu a fost doar un participant pasiv, ci un participant integral la picioarele crucii. Inima ei fusese străpunsă de șapte ori după cum numai inima unei mame ar fi putut fi, în acele momente în care își vedea fiul străpuns și murind chiar în fața ochilor ei. Iubirea este autentică atunci când suntem îndurerați din cauza suferinței unei persoane dragi nouă. Această sărbătoare de fapt a fost cunoscută inițial ca Doamna noastră a compasiunii. Iar asta fiindcă cuvântul compasiune provine de la cuvintele latinești cum și passio, care traduse înseamnă a suferi cu.
Maria a dus la împlinire extrem de bine cea de-a doua fericire, Fericiți cei care plâng căci ei vor găsi alinare. Maria a plâns și a suferit cu Isus. Și totuși, acea fericire se mai referă și la plângerea pentru păcat. Noi suntem fericiți când deplângem faptul că prin păcat noi am fost separați de Dumnezeu. Maria a plâns nu doar pentru fiul ei care murea, ci și pentru un fiu care moare pentru păcat, pentru păcatele noastre. Prin urmare, Maria plânge pentru noi, pentru cei care atât de des nu plâng destul pentru păcatele proprii.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, adesea făcea referință la cultura noastră ca pierderea simțului păcatului. Eliminăm păcatul, pretindem că nu contează. Cu toți o fac, așa că ar trebui să fie bine. Însă nu, păcatul este contrar bunătății lui Dumnezeu. Și rareori ajungem să plângem destul asupra marii pierderi a harului care e adusă de păcatele noastre. Maria plânge pentru cei care refuză să privească la cruce cu inimi căite. Maria plânge pentru acei botezați care adesea continuă să aleagă promisiunile goale ale celui rău în loc să aleagă viața promisă a lui Cristos.
Plângerea pentru păcat este singurul drum spre bucurie. Iar asta fiindcă doar în acele momente vom fi capabili să apreciem ceea ce a făcut Isus pentru noi. Psalmul 30 ne vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu de a schimba plângerea noastră în dans de bucurie.
Când învățăm de la Maria ce stă la picioarele crucii lui Isus, noi mai învățăm și să stăm la picioarele crucii fraților și surorilor noastre care suferă, și cum să ne ducem propriile cruci cu curaj. Iar asta fiindcă cu toate că plângem, noi de asemenea ne și încredem, că suferințele lui Isus vor aduce un bine enorm de mare. Tot la fel și noi, când învățăm de la Maria, noi învățăm și să ne încredem că suferințele noastre, născute în unire cu Isus, oferite Tatălui, pot fi o forță puternică pentru săvârșirea binelui. Atât de mult har poate fi câștigat, când ne purtăm suferințele cu răbdare și încredere, fără să ne plângem, fără să îl blestemăm pe Dumnezeu, însă cu acceptarea, chiar și a suferințelor noastre, ca oportunitate de unire a inimilor noastre cu Cristos și de a crește în harul său.
Fie ca lacrimile Mariei să ne schimbe inimile, ca să putem suporta toate în unire cu Cristos. Amin.
