Duminica 1 din Advent (A) – 1

Is 2,1-5

Rom 13,11-14a

Mt 24,37-44

Bănuiesc că sunteți familiari cu aceste cuvinte, mai ales în mijlocul unui concurs ori competiții când cel care e la conducere spune, Pe locuri! Fiți gata! Start! Însă când vorbim despre prima duminică din Advent, această expresie ar putea fi folosită un pic diferit, Fiți la locuri! Fiți gata!…Stați!

Cu prima duminică din Advent începe din nou, un nou timp, un nou an al calendarului Bisericesc. Cuvântul Advent este o formă a cuvântului latinesc adventum care tradus înseamnă sosire. Pentru mulți dintre noi adventul face referință la sosirea lui Moș Crăciun, la primele de crăciun, la petreceri și la dăruirea ori primirea de cadouri. Cuvântul sosire este un cuvânt de bucurie. Sună destul de frumos și familiar. Iar asta fiindcă Isus descrie cuvântul ce va fi folosit pentru a enunța fericita invitație pentru sfârșitul lumii, Veniți, binecuvântați Tatălui meu, în împărăția ce a fost pregătită pentru voi.

Sosire este atât de diferit de îngrozitorul cuvânt plecare care este o expresie ce semnifică separația, singurătatea, pierderea iubirii. Plecare este cuvântul folosit de Isus doar când e vorba de reproșuri și condamnări. Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic al iadului.

Adventul este un timp de așteptare a sosirii lui Cristos. Iar în timpul acestui advent noi va trebui să ne pregătim pentru aceste trei sosiri diferite a lui Cristos în viața noastră.

Prima dintre ele e faptul că adventul este o pregătire pentru sosirea lui Cristos de la Crăciun. Timpul adventului este o pregătire pentru cea dea 2019 zi de naștere a Mântuitorului nostru, a aniversării venirii sale în lume. E adevărat că anul atribuit aniversării nu e chiar atât de exact, o eroare de câțiva ani a intervenit pe parcurs, probabil de 4 sau chiar 5 ani. Însă asta nu înseamnă că sistemul nostru de datare nu trebuie să țină cont de faptul că Isus s-a născut la Betleem acum 2019 ani.

Cum ar trebui să ne pregătim pentru sosirea lui Cristos la Crăciun? Răspunsul e simplu, ar trebui să pregătim sosirea lui Cristos prin trei moduri.

În primul rând prin a fi plini de speranță. Speranța este esențială vieții creștine. Avem un drept și o datorie de a fi încrezători că Dumnezeu, care ne iubește și care ne-a chemat la viața veșnică, nu ne va abandona niciodată. El ne va dărui cu adevărat tot harul și toate harurile de care avem nevoie pentru a trece peste obstacole și pentru a ajunge la acea viață perfectă pentru care am fost creați (CBC 1817).

În al doilea rând, prin a fi vigilenți. A fi vigilent înseamnă a fi atent. Ce vrea să însemne această vigilență? A fi vigilent, atent înseamnă alte trei lucruri, după deja am menționat cu o altă ocazie. Adică că va trebui să fim vigilenți împotriva duhurilor rele și a ispitelor lor. Iar asta fiindcă duhurile rele sunt extrem de reale și prezente în viața noastră de zi cu zi. Roiesc în jurul nostru. Mereu găsesc moduri în care să ne distrugă, în care să ne atace, mai ales în relația noastră cu Dumnezeu. Ne atacă mai ales când suntem triști, când ne aflăm în cel mai de jos punct al nostru, când înfruntăm încercări și greutăți în viață. Însă putem învinge răul prin vigilența noastră, prin discernământ, credință, răbdare, stăpânire-de-sine, determinare și fidelitate. Apoi va trebui să fim vigilenți în ceea ce privește propria noastră moarte. Iar asta fiindcă nu există nimic sigur în această lume decât moartea. Fiecare dintre noi va avea parte de această experiență a morții. Moartea este destinul nostru comun și nimeni nu cunoaște ziua și nici timpul în care vom muri. E complet neașteptat și imediat. De exemplu, povestea un preot că stătea și vorbea cu cineva și deodată, în secunda următoare acesta a avut un atac de cord și a murit pe loc, chiar în fața lui. Astfel, sfatul lui Isus este tocmai acesta că va trebui să fim mereu pregătiți și gata. Și în ultimul rând, va trebui să fim vigilenți în ceea ce privește cea de-a doua venire a lui Cristos. În acea zi vom da socoteală de viața noastră. Tot ceea ce sper e ca acea zi să nu ne prindă nepregătiți.

În al treilea rând va trebui să ne rugăm. A pregăti calea înseamnă a te ruga bine. Din păcate mulți dintre noi nu au timp de rugăciune. Admitem nevoia de rugăciuni ba chiar le cerem altora să se roage pentru noi. Recunoaștem nevoia de asistență din partea celui atotputernic și totuși spunem că avem alte probleme mult mai importante de făcut decât să cerșim în rugăciune. Aceste rugăciuni private sunt oarecum străine pentru noi până în acel moment în care ne vom trezi într-o situație dificilă ori de boală, pericol ori test.

Apoi, dacă noi nu ne rugăm în mod regulat, atunci copii noștri mai sunt ei învățați să se roage dimineața și seara, Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, să facă semnul sfintei Cruci înainte și după mese? Odată ce vor învăța aceste formule de rugăciune obișnuite, în timp ei vor deveni mult mai familiarizați cu folosirea lor. S-a și constatat faptul că adulți și tineri care se roagă împreună vor și sta împreună. Văd oare tineri cum părinți se așază în genunchi sau cum stau pur și simplu în tăcere și în rugăciune la începutul și la sfârșitul unei zile? Învățarea unei formule sau a unei practici e un lucru, însă a vedea pe cineva cum se roagă este o cale mult mai puternică de a învăța pe cineva necesitatea rugăciunii.

A doua sosire, venire e faptul că adventul e o pregătire pentru acea venire semnificativă a lui Cristos din momentul morții noastre. Și am auzit cum Isus în textul evangheliei de astăzi insistă și ne avertizează, Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Da e necesar să veghem fiindcă nu avem de unde să știm care este ziua și care este ora în care îl vom întâlni pe Domnul. Va fi experiența noastră personală, a lui Cristos care vine să ne întâlnească la sfârșitul vieții noastre. Adventul este un timp de gândire și pregătire pentru acea întâlnire. El va lansa o singură dată invitația de a veni. Invitația poate ne va găsi nepregătiți, copii noștri poate că nu vor fi mari, datoriile la casă poate că nu vor fi plătite, poate că nu vom fi apucat să ne împăcăm cu vecinul care stă în capătul străzii și care ne-a supărat la un moment dat.

Și într-un final adventul ne reamintește de venirea lui Cristos de la sfârșitul timpului. Cea de-a doua venire a lui Cristos este un termen aplicat reîntoarcerii lui Cristos. Dacă va exista o a doua venire asta înseamnă că a existat deja o primă venire. Prima venire a lui Cristos a constat în întruparea sa în momentul nașterii sale. La cea de-a doua sa venire fiecare ochi îl va vedea (Ap 1,7), cum va coborî pe nori cerului (Mt 24, 30). Însă nimeni nu știe timpul sosiri finale a lui Cristos. Ar putea fi anul următor, ar putea fi peste o mie de ani. Acea sosire este una extrem de greu de vizualizat. Tocmai de aceea Domnul ne îndeamnă astăzi să ne trezim la strigătul urgent la reînnoire interioară și la o examinare de sine, a propriei persoane. Cineva a spus la un moment dat că acea reînnoire personală este una necesară în orice societate. Că nu există nici o adevărată transformare în societate decât dacă există o transformare interioară în fiecare persoană. Cine comite crime, poluează râuri, vinde droguri, fură și încalcă legi? Societatea nu e formă amorfă ci persoanele sunt cele care formează societatea.

În acest sens și noi ar trebui să avem aceste atitudini și dispoziții în acest timp al adventului pe care îl începem astăzi, atitudini și dispoziții menționate de un preot într-una din omiliile sale, adică acceptarea tuturor greșelilor noastre și începerea umblării în lumina Domnului (Is 2, 1-5). Decizia de a ne trezi acum și de a realiza faptul că timpul a sosit. Aclamarea victoriei că mântuirea este aproape. Noaptea e aproape pe sfârșite, după cum ne-a spus azi apostolul Paul. Îmbrățișarea luminii prin renunțarea la întuneric. Noua viață e ceea ce ne oferă adventul, iar recunoștința ar trebui să fie răspunsul nostru dat la această mare ofertă.

În încheiere vă invit să ne reamintim de un sfat extrem de bun pe care ni le-a transmis sfântul apostol Paul în cea de-a doua lectură de la această sfântă Liturghie. Îmbrăcați cu hainele luminii, spune apostolul Paul, ar trebui să pregătim sosirea lui Isus Cristos, pentru a evita păcatul. Iar apostolul este destul de specific, adică, nu în chefuri și beții, nu în necurății și desfrâuri, nu în certuri și gelozii. Astfel, ceea ce avem de făcut e extrem de simplu, trebuie să ne examinăm viețile și să înlăturăm orice practică păcătoasă în care suntem implicați. Amin.

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}